Campionatul European de fotbal începe vineri. Competiţia este co-organizată de două state vecine, Polonia şi Ucraina. Prima, membră a UE din 2004, se apropie tot mai mult de imaginea unei ţări "model" în timp ce a doua, Ucraina, este descalificată pe plan politic din cauza dosarului Timosenko dar nu numai.
O amplă anchetă publicată de ziarul La Croix, ne rezumă diferenţele dintre aceste două ţări care, în mod evident, nu joacă în aceeaşi divizie. Pentru Polonia, co-organizarea lui Euro2012 vine ca o confirmare simbolică a statutului ei de ţară de prim rang în UE. Un stat intrat acum 8 ani în rândul celor 27, dar care de atunci a evoluat, devenind uneori chiar un exemplu pentru "vechii" membri ai Uniunii.
Astfel, în timp ce europenii se străduiesc azi să adopte un pact bugetar care să limiteze datoria suverană la 60% din PIB, Varşovia a adoptat încă de acum trei ani o lege şi mai strictă care fixează pragul de alertă la 55 de procente. Principală beneficiară a fondurilor europene, Polonia nu se mulţumeşte doar cu statutul de destinatar al subvenţiilor de la Bruxelles. Varşovia pledează în favoarea unei adevărate federaţii între cele 27 de state membre UE.
Dacă analiştii politici ridică aşadar în slăvi Polonia de astăzi, nu la fel se întâmplă cu Ucraina vecină, ţară în care meciurile de fotbal se vor disputa în paralel cu procesul Iuliei Timosenko. Un proces expeditiv, criticat de tot Occidentul şi marcat de greve ale foamei declanşate de fostul premier, simbol al revoluţiei portocalii.
Afacerea Timosenko a reuşit astfel să discrediteze complet puterea de la Kiev întruchipată de preşedintele pro-rus Victor Ianukovici acuzat că vrea prin acest proces - privit ca unul politic - să scape de principala sa rivală în contextul legislativelor de la toamnă. Când a fost selecţionată în 2007 ca să co-organizeze Euro2012, Ucraina tocmai trăise "revol
