S-a terminat şi ghiduşia asta la iarbă verde, din care, vor grohăi neîndoielnic capii tărăşeniei, „am ieşit cu fruntea sus”, „am arătat că există potenţial” şi mai ales că „avem speranţe justificate pentru calificarea la Mondiale”. Printre cei care urmează a fi elegiaţi pe faţă, ba şi fără reţinere, pe primul loc se va afla artizanul suprem al panaramei, recidivistul (în ideea că se află din nou la cârma Naţionalei, la ce vă gândiţi?!) Piţurcă Victor. Rolul lui, din câte mă duce pe mine mintea, înaintea celui de făuritor al următoarei necalificări, presupune că este cel al maşinii de spălat. Bani. Fiindcă nu cred că individul chiar i se poate încredinţa vreo echipă naţională (fie ea şi a statului meu favorit, Vanuatu), ba să i se mai dea şi un salariu anual din 7 cifre, altfel decât doar pe hârtie. În traducere, asta ar însemna că angajatorul, respectiv Naşu’ şi Federaţia lui şi-a mă-sii (că a noastră nu mai e de vreo două’j’de ani) îi dau pe hârtie milionul, dar îşi opresc un para-ndărăt de vreo 900.000, vreo 100.000 dându-i şi maimuţoiului, ca să aibă cu ce-şi plăti pensia de-ntreţinere la copilul nerecunoscut. Chiar aşa, că-mi veni acu’: credeţi că pe lumea asta, în galaxia noastră, a mai fost ori va mai exista vreodată vreun selecţioner de Naţională care să fi făcut pârnaie, să fi fost prins trişând prin casinouri, să aibă procese de paternitate, să fie implicat în altele (ca în „cazul valiza”) să fie acţionar / distrugător / vânzător al unei echipe (Craiova) pe care în acest timp o şi antrena? Înapoi la subiect: neisprăvitul şi nefericiţii lui îmbrăcaţi în galben ca lămâia au tras primul şut pe poartă în minutul 88 şi au avut mingea 24% din timpul de joc. Asta ar însemna vreo 33 de minute noi, şi vreo 68 austriecii. Nu brazilienii, nu spaniolii. Nemţii, după ce au luat 5 de la noi, se autointitulau „cretinii Europei”. Noi, mai modeşti, ne putem autodenumi „