Pe ultima sută de ore, Marius Nicoară și Emil Boc și-au adus din nou susținători ”grei” la Cluj. Nicoară pe Victor Ponta, Boc pe Monica Macovei. Dovedind (de fapt confirmând) că cei doi nu se înfruntă pentru clujeni, ci pentru controlul resurselor orașului. M-am săturat de ”orașul fief” sau ”orașul feudă”. Privesc în calendar, trăim în 2012, nu în Evul Mediu. Iar Clujul are un candidat care nu trebuie ”ținut de mânuță” pentru a câștiga. Care a propus un program în care cred și care e realizabil și care e diferit nu doar din punct de vedere al profilului candidaților de ce am avut parte până acum (detalii aici). Pe care l-a supus dezbaterii publice de câte ori i-a permis timpul extrem de scurt al campaniei electorale. Care nu s-a ferit de confruntările directe, dar care a fost ocolit de contracandidații săi.

Aseară, într-o scurtă întâlnire cu Emil Boc și consilierul său de campanie, Rareș Niculescu, am discutat de o dezbatere finală, măcar în ultima zi a campaniei. Emil Boc a afirmat că Marius Nicoară a refuzat, iar o confruntare cu Eckstein ”nu l-ar avantaja”. Cinismul acestui răspuns m-a lăsat perplex. E expresia mentalității politicianiste extreme. Care vizează doar ”avantajele” omului politic, dar care îi exclude pe cetățeni din discuție. Clujenii ar fi avut dreptul la o dezbatere reală legată de viitorul orașului lor. Dar au avut parte doar de calcule strategice din parte lui Boc și Nicoară. În funcție de ”avantaje”.

Clujul are nevoie, în primul rând de un primar cu proiecte realiste și realizabile, orientate către clujeni și căruia să nu-i fie teamă să-și supună ideile criticilor. Indiferent dacă l-ar avantaja sau nu l-ar avantaja. Clujul are în acest moment un astfel de candidat la funcția de primar. Pe Eckstein-Kovacs Peter. Și mai are doi candidați care trebuie ținuți de mânuță pentru a nu se prăbuși. Îi știți deja. Nu-i mai pomenesc.

***