Fără vedetele Spaniei şi cele ale Italiei, irlandezii mizează pe o defensivă solidă care a încasat doar opt goluri în 12 partide de calificare şi care i-a dus la un Euro după o aşteptare de 24 de ani.

O analiză a lotului convocat de Giovanni Trapattoni, în comparaţie cu cele ale rivalilor din grupa C, dovedeşte că, cel puţin pe hărtie, irlandezii au ultima şansă.

Cu mulţi fotbalişti care evoluează în ligile inferioare din Anglia, cu alţii liberi de contract în acest moment, „verzii" au totuşi argumentele lor. „Adevărul" explică de ce una dintre outsiderele turneului final visează să repete isprava Greciei din 2004, când elenii au şocat lumea fotbalului, cucerind Europa.

Apărare în stil italian

Cu un antrenor din Peninsulă la cârmă, punctul forte al irlandezilor, o formaţie fără veleităţi tehnice deosebite, nu putea fi altul decât apărarea. Iar acest compartiment e unul dintre principalele motive pentru care Keane şi compania au ajuns la o competiţie majoră după un deceniu.

„Succesul nostru în preliminarii s-a datorat faptului că suntem greu de bătut. Irlanda are un portar excelent, pe Given, Dunne a fost de netrecut în centrul defensivei, iar fundaşii laterali şi «închizătorii» sunt foarte organizaţi", e de părere fostul internaţional Matt Holland.

Keane şi Duff vin cu fantezia

O echipă muncitorească, trupa lui Trappattoni are, totuşi, şi oameni ei de creaţie. Golgheterul all-time al naţionalei, Robbie Keane, a marcat, în trecut, împotriva tuturor rivalilor din grupa C. Plusul de fantezie vine de pe benzi, acolo unde McGeady şi Duff destabilizează apărările adverse cu raiduri năucitoare.

O altă speranţă a „verzilor" e James McClean, care a avut un sezon foarte bun în Premier League, la Sunderland.

Toţi pentru unul, unul pentru toţi

Poate că Irlanda n-are