Foarte mîndră de ea, colega mea îmi înşiră faptele bune pe care le-a făcut în timpul campaniei electorale. A oprit un clip în care, sub lozinca „Jos dictatura!“, apărea un contracandidat în uniformă nazistă (cu ocazia unui soi de paradă a modei). Îmi spune că a oprit, conform legii, propaganda simbolurilor hitleriste. Îi zic că respectivul clip tocmai asta făcea, îl „veştejea“ pe omul îmbrăcat, nefericit, în uniformă nazistă. Apoi, colega îmi povesteşte cum a refuzat alte două clipuri, pentru că aduceau acuzaţii nedovedite unor inamici ai partidului (ceva de genul „Jos hoţia, ăştia au furat de au rupt, votaţi-ne pe noi, că sîntem cinstiţi!“). Păi, zic, cum să le şi dovedească, în doar 30 de secunde? Nu ştiu, zice ea, aşa scrie la lege, aşa facem. Acolo, la lege, zice că radiodifuzorul poartă răspunderea. În plus, zice aceeaşi colegă, pe alţii i-am modificat că nu respectau linia grafică (chestiuni tehnice, nu vă încurc cu ele, nu se vedea bine textul, din motive de standarde ale formatului).
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratM-am înfiorat. Culmea e că nu prea am avut ce-i spune colegei mele. În lege aşa scrie. Radiodifuzorul (televiziunea, în cazul ăsta) este responsabil dacă unul dintre „competitorii electorali“ îl atacă pe contracandidat şi nu aduce dovada. Radiodifuzorul este responsabil dacă oricare candidat foloseşte simbolurile naţionale. Tot radiodifuzorul este de vină în cazul în care propaganda vreunui partid aduce atingere bunului-simţ sau face-drege-nu-ştiu-ce. Drept pentru care radiodifuzorul îşi numeşte cîte un editor al materialelor trimise de partide (clipuri, „reportaje“ sau „ştiri din teritoriu“), astfel încît să nu încaseze vreo sancţiune de la CNA. Respectivul are grijă ca partidele şi candidaţii să nu calce strîmb şi să fie demni, corecţi, civilizaţi.
Ei bine, asta este total î
