În numărul 14 şdin 1968 al Gazetei literareţ, articolul semnat de Paul Georgescu în pagina 4 are titlul „Vremea construcţiei” şi se ocupă, ca o concluzie, de recentele discuţii despre proză care avuseseră loc în revistele momentului (..). Ceea ce spune Paul Georgescu este edificator, pentru că dă măsura discuţiilor literare din acel moment. Se ajunsese, într-un timp destul de scurt, nu doar la renunţarea, la constrîngerile realismuluisocialist, dar chiar se pune problema, la început de an 1968, a ştergerii din istoria literară a perioadei marcate politic de la începuturile instalării regimului comunist, respectiv din anii ’50 şi mai tîrziu. De asemenea, autonomia esteticului tinde să înlocuiască, în virulenţa cu care este proclamată, mai vechea partinitate a literaturii. Pare să fie vorba de extreme care se înlocuiesc, într-un fel, aşa cum patriotismul înlocuieşte, folosind o stilistică asemănătoare, filosovietismul anterior. Paul Georgescu are o extrem de interesantă poziţie echilibrată:

„Există critici şi scriitori cu temperament de gladiator: nu mă interesează sportul. Ca scriitor îmi am trasat de mult drumul meu pe care nu-l voi părăsi; ca, însă, cititor îmi pot îngădui să apreciez un roman pe care eu nu l-aş scrie, desigur, aşa. Nu cred în autonomia esteticului (nimeni nu m-a convins pînă acum), dar cer autonomia criticului; dreptul său de a nu fi prizonierul unui prea labil grup intolerant sau al unei singure modalităţi de a scrie proză sau critică. Savonarola îmi e antipatic şi în literatură; în orice caz eu nu mă simt chemat să distrug. Cred că e timpul să construim, cît putem mai bine şi mai solid.”

(Luminiţa Marcu,

„Literatură şi ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)

În numărul 14 şdin 1968 al Gazetei literareţ, articolul semnat de Paul Georgescu în pagina 4 are titlul „Vremea construcţiei” şi se ocupă, ca o concluzie, de recen