Telefon de la Dinamo. De la un om influent şi civilizat, căruia nu-i lipseşte simţul umorului.

Interlocutorul meu citise “Fantezii dinamoviste”. L-a amuzat articolul, mi-a mărturisit. Prelungind tonul ironic al editorialului, mi-a spus că, într-un fel, mă consideră acţionar al clubului din Ştefan cel Mare. Virtual, a precizat interlocutorul meu. N-am vrut să îngroş gluma şi să-i zic că n-aş fi singur. Singurul acţionar virtual de la Dinamo. Din trecut şi din prezent.

Am continuat să discutăm. Despre echipă, despre Bonetti, despre curăţenia de vară. Nu, despre noul stadion ultramodern din Parcul Sportiv Dinamo nu mi-a mai pomenit, nu eram totuşi la capitolul literatură SF. Posesia a fost clar în favoarea partenerului de dialog, eu nu am făcut decît să mai pun cîte o întrebare, şi aceea retorică. Am aflat lucruri interesante. Scutaru şi Axente doresc într-adevăr să vină la Dinamo, dar au restanţe salariale de 7 luni la Poli Timişoara, care refuză să le achite dacă semnează în Groapă. Bucureştenii s-au angajat să suporte o parte a banilor pe care îi aveau de primit jucătorii, dar aceştia nu doresc să renunţe la nimic. Mai departe. “Pe Sîrghi nu l-am dorit niciodată, nici pe Rîpă, pe Antal, da. Îl vrem pe Sălăgeanu, propunerea Oţelului este să dăm doi jucători la schimb”. Ce e povestea cu Eric?, întreb ca să întreţin conversaţia care risca să lîncezească. “Agentul lui ni l-a propus, dar e o situaţie încurcată. Nu e prima oară cînd ne interesăm de acest jucător”.

Şi uite-aşa, tot vorbind la telefon cu personajul cît se poate de real din conducerea lui Dinamo, trece timpul. Ajung la redacţie, deschid PC-ul şi citesc ştirea de pe frontpage-ul gsp.ro. Pe site-ul Gazetei apăruse informaţia unei iminente conferinţe de presă a italianului, transformată după cîteva minute într-un scurt interviu al acestuia, inserat pe site-ul oficial al clubului. Agitaţia fus