Problema producției excesive de mașini care nu își găsesc cumpărători devine, pe zi ce trece, mai gravă pentru producătorii auto europeni care nu au avut inspirația de a se extinde către mari piețe precum SUA sau China. Un studiu UBS arată că supracapacitatea costă anual nu mai puțin de 7,4 miliarde de euro.

Grupurile Fiat, PSA și Renault sunt cele care duc în spate cea mai mare parte a problemei supracapacității. Asta pentru că au ratat startul în goana după alte piețe decât cea europeană. Dacă în urmă cu cinci ani, vânzările din Europa nu păreau a se opri din creștere, acum, fiecare trimestru arată un recul care nu pare a avea, prea curând, sfârșit.

În ciuda faptului că țineau clienții în așteptare între una și șase luni pentru a le livra o comandă riscând să îi piardă în favoarea altor grupuri auto, producători precum Volkswagen, BMW sau Daimler au început încă din anii 90 să își întindă tentaculele către zone ca Statele Unite, China, India, sau Rusia.

Considerând că întâi trebuie să își securizeze o cotă de piață cât mai mare în Europa pentru ca, abia apoi, să migreze către alte continente, italienii și francezii și-au lăsat concurenții germani să „fure startul” fără nicio reacție evidentă. Această lipsă de intuiție, sau teamă de risc, s-au dovedit greșeali enorme care, acum, costă scump și pot fi cu greu corectate. Analiștii IHS Automotive consideră că, după cinci ani de vânzări în scădere pe piața din Europa, supracapacitatea va atinge în acest an două milioane de unități.

Raportate la o piață maximă de 13,5 milioane de unități, cele două milioane de vehicule construite doar pentru a își pierde valoarea în parcurile închise ale producătorilor sau dealerilor reprezintă o piatră de moară agățată, în special, de gâtul tridentului franco-italian, PSA – Renault – Fiat, rămas ancorat în piața europeană.

Șeful ACEA se bate cu morile d