Ca sa fie completa perspectiva unei asemenea decaderi in golanirea degradant-umana care ne paste atunci cand nimeni nu mai tine seama de principii, silind si populatia sa se complaca in starea in care foarte putini produc si nimeni nu mai ajunge la aceste principii (totul rezumandu-se la obsesia imediata a unui consumism satisfacut sau, si mai rau, si mai penibil, si mai imoral, aproape jalnic atunci cand exista ca obsesie dar nu este satisfacut), vom incerca a analiza si reactiile din alte partide.

Pentru ca, gandind lucrurile la nivel ideologic national, ele, toate, sunt organizatiile libere, obstesti care, macar in materie de politica, daca nu si la nivelul general al educatiei nationale, au menirea sa creeze curentele de opinie publica. Un partid care se presupune ca vine sa exprime nevoile si aspiratiile unui anume segment din populatia tarii, e de subinteles ca a studiat starea acestei tari si si-a axat politicile pe rezolvarea problemelor importante la zi, in spiritul doctrinei pe care o afiseaza. In masura in care aceasta doctrina este numai afisata si nu reprezinta o convingere de fond, nici opinia publica pe care partidele trebuie sa o formeze nu mai recurge la principii, nu mai tine seama si uita de ele, se blazeaza electoral, iar absenteismul se amesteca cu nemultumirea nevoilor neimplinite.

Peste care, astazi, mai vin si poftele provocate de obsedantele reclame ale propagatorilor consumerismului – o categorie nascuta pentru a castiga cu atat mai mult cu cat nu are principii; care nu stie altceva decat sa isi laude marfa si sa-ti faca pofta de ea, indiferent de calitate si indiferent daca necesitatea sau macar utilitatea ei sunt reale sau nu. O indeletnicire veche si pitoreasca alta data, dar care a devenit foarte agresiva din clipa in care si-a dat seama ca, pentru a castiga ea, altii trebuie sa nu produca. Si a trecut la atac fatis, mutan