Fanfaronadă şi minciună - astfel puteau fi definite alegerile din perioada lui Nicolae Ceauşescu.

Cei mai în vârstă îşi aduc, desigur, aminte de modul în care se desfăşurau alegerile în timpul comunismului. Pe scurt, şi ele erau folosite pentru consolidarea ideii unei societăţi socialiste, lupta de clasă fiind şi în cazul alegerilor un instrument şi un mijloc de manipulare şi deformare a conştiinţelor. Am fost martorul alegerilor din mai mulţi ani şi-mi amintesc că ele deveneau un adevărat asalt pe care agitatorii politici îl dădeau asupra cetăţeanului de rând, având grijă să nu scape nimeni din tabelele nominale, căci numai astfel, ziceau ei, se demonstra dragostea unanimă a poporului faţă de partid, Marea Adunare Naţională, ca şi sfaturile pentru popor urmând să fie oglinda acestei voinţe. Astfel că, în ziua scrutinului, iar dădeau năvală agitatorii acasă şi te îndemnau să mergi la vot, iar dacă nu puteai veneau cu urna la domiciliu. Nu aveai scăpare...

Răsplată pentru neveste

Pe lângă reprezentanţii organelor locale, erau propuşi şi alţi oameni, răsplătiţi astfel pentru anumite acte de devotament faţă de partid şi conducătorii lui supremi... Aşa s-a întâmplat cu soţia lui Ştefan Plavăţ, şeful grupului de partizani comunişti organizat la Reşiţa, el fiind împuşcat în prima zi când au dat nas cu jandarmii din zonă. Sau soţia lui Lazăr de la Rusca, o nană firavă, sărăcăcios îmbrăcată, venită la sesiunea consiliului popular regional, în care fusese aleasă deputată (termenul de atunci), pe care, dacă o întrebai cum s-au întâmplat lucrurile cu moartea soţului, bolborosea ceva, repetând mereu: „Oameni la beţie, tovarăşe; oameni la beţie! S-au certat şi apoi s-au tăiat ca proştii". Noi eram stânjeniţi de vorbele ei, care infirmau versiunea oficială.

Şmecheria lui Hruşciov

În acei ani, 1960, a avut loc şi un eveniment internaţional: N.S.