- Inamicul celulitei -

Lăsate cumva în umbră de către cireşe, cu roşul lor strălucitor şi cu prospeţimea lor inconfundabilă, codiţele prin care aceste fructe se hrănesc sunt prea rar luate în seamă. Şi totuşi, creşterea rapidă a cireşelor, culoarea şi gustul lor, totul se datorează acestor tije mici şi verzi, extrem de efi­ciente în terapie, şi pe care, în mod surprinzător, puţine tradiţii populare de vindecare din lume le re­cunosc. Iar din acest punct de vedere, medicina po­pu­lară româ­neas­­că este, din nou, foarte bine "documentată", de­van­sând cu multe veacuri cer­cetă­rile ştiinţifice sofis­ticate ale zilelor noastre. Îna­inte ca savanţii să desco­pere în pe­dunculii cireşelor flavonoi­dele, substanţe cu o puter­ni­că acţiune diuretică şi depu­rativă, babele meş­tere ştiau că nu era leac mai bun şi mai rapid pentru "rărun­chii încu­iaţi" decât aceste cozi. De asemenea, se ştia că urticaria şi bolile de piele trec mai re­pede atunci când se bea fier­tură de cozi de cireşe, iar mâinile şi picioare um­flate numaidecât îşi revin când se ia pe stomacul gol, seara, pulberea obţinută din ele. Nenu­mă­rate tradiţii populare româneşti legate de harul vin­decător al codiţelor de cireşe rezistă până astăzi, când studiile clinice şi de laborator le confirmă valabilitatea.

Carte de vizită

Deşi în titlul acestui articol şi în majoritatea lucră­rilor de specialitate se vorbeşte doar despre "cozile de cireşe", în realitate, se folosesc pedunculii de la două specii: cireşul (Cerasus avium) şi vişinul (Cerasus vulgaris), ambele conţinând aceleaşi principii active. Secretul acestor pedunculi este că prin ei se tranzi­tea­ză toată seva care hrăneşte fructele în procesul lor de creştere şi de coacere, fiind un veritabil cordon ombi­lical pentru delicioasele cireşe şi vişine, care serveşte, între altele, şi drept pavăză de sănătate pentru fructe.