S-au dus. Treizeci de zile în care soarele a răsărit, a apus şi în care se presupune că o campanie electorală ar fi trebuit să fie ca un meci de fotbal de clasă mondială sau ca un concert de referinţă. Nu a fost. Rămâne votul care se va da.Campania, alegerile s-au consacrat drept banal cotidian.

Zbenguielile nu au lipsit. Dar au fost la ţară sau prin scrisorile deschise. Moda primarilor care ajung prim-miniştri sau preşedinţi a apus. Oricum, nu avem un Jacques Chirac. S-a mai încins social media, de la talibanii unuia şi altuia. S-au mai făcut transplanturi dinspre Parlament spre provincie. Primarii în funcţie s-au culcuşit în jilţuri, ştiind că, în mare, nu le vor părăsi. Adunările electorale au fremătat şi fără ştampile explicite de partid. Şi gândul a fost: "bine că au plecat cei care au plecat".

Sfârâitul de mititei s-a demodat. Cântările artiştilor au fost pe ici, pe colo. Mai a tresărit câte o listă neagră sau câte un Armagedon. Campania în manieră englezească pe care au proclamat-o, salivând, lideri de partid a fost glumă. Cine va reuşi cu adevărat să îşi facă o campanie autentică "din uşă în uşă" va fi viitorul preşedinte al României. Este pe aici, pe undeva, cineva cu asemenea vână, curaj? Răsare de undeva măcar o Erin Brockovich?

Programele, "bibliile" candidaţilor, de care se făcea atâta caz n-au depăşit nivelul: cine face cel mai frumos, mai chipos, mai corect politic adăpost pentru câini? Dar de ce să nu facă un locaş al muzelor, recte teatru, operă? În orice caz, nu statui trăsnite, de se aprinde cenuşa lui Traian imperator şi fuge în pustii lupoaica Romei.

Dinspre cioporul de candidaţi a răsuflat a oboseală. Sorin Oprescu s-a cocârjat de omnipotenţă. Emil Boc şi-a topit energia în tiparul de şoricel.Oricum ar fi, candidaţii şi figurile publice cu fasoane se vor duce să voteze dis-de-dimineaţă.Când contactele cu alegătorii sunt