Duminică, de la ora 7.00 la ora 21.00, în toată România vor fi alegeri locale. După cum a decurs campania electorală şi după cum s-au pregătit forţele politice pentru acest moment în ultimele 48 de luni, în mare vom asista la o reconfirmare a sferelor de influenţă ale baronilor din judeţe, rezultatele surpriză fiindu-ne rezervate doar pe alocuri. Iar după asta va trebui să ne trezim la realitate.
Problema cea mare, însă, este că spectrul politic din ţara noastră va fi tentat ca, începând cu prima zi de după scrutinul local, să se scufunde din nou în abisul populisto-electoral, având în vedere perspectiva unor alegeri legislative cu real potenţial de a inversa dramatic, la finele lui 2012, raportul de forţe, iar asta pentru următorii patru ani.
Vor zice unii că nu e nimic nou, aşadar de ce ar fi acest continuum al tradiţiei politice autohtone o piatră de moară mai mare în acest ciclu electoral decât în precedentele, să zicem, două? E foarte simplu, iar sentimentul de apăsare care ar trebui să ne traverseze de la un viscer la altul rezidă măcar din precipitările pe care le anunţă, pînă acum, cel puţin luna iunie.
Pe data de 10 punem punct alegerilor locale în România. După doar o săptămână, pe 17 iunie, se reiau în toată Grecia alegerile legislative, după ce, urmare scrutinului din luna mai, forţele de la Atena nu au putut închega o majoritate relevantă, cu efectul unor circumstanţe agravante pe fondul instabilităţii economice şi sociale crescânde.
Iar perspectivele sunt sumbre, energiile elenilor promiţând de pe acum să se polarizeze spre zonele de cea mai pură extremă, altfel atât de incompatibile cu instalarea, ulterior, a unei atmosfere dominate de ratio.
Cum deja dicţionarul universal al „vorbitorilor" din zona euro a făcut toate aranjamentele pentru instalarea confortabilă în vocabularul de conjunctură a unui nou cuvânt - „Grexit" -
