Update. Lobby-ul prin blogurile marilor publicaţii economice continuă azi cu alt articol mirat-arogant de moratoriul pe gazele de şist. Aici, în Financial Times.
A fost citată frenetic zilele astea o postare de pe blogul the Economist în care iar sîntem traşi de urechi că nu ştim să atragem fonduri, sîntem vai de capul nostru etc. Articolul e un amestec de adevăruri cu lehamite românească – e semnat cu iniţiale, dar e sigur scris de cineva care stă în România sau e român. NU pentru că ar cunoaşte în profunzime realităţile de pe aici, ci pentru că ştie în profunzime autoflagelarea cu specific autohton: e corupţie, de aia nu sîntem capabili să atragem fonduri şi tot aşa. Nu revin la ipocrizia europeană legată de unele fonduri. Şi nici la aberaţiile pe care absorbţia heirupistă le-a provocat în “ţările campioane”. Pentru că toţi citează fără să dea contextul.
De aceea l-am rugat pe jurnalistul Ovidiu Nahoi să explice puţin cadrul în care e trîntit acest material în revista respectivă. Nahoi este unul dintre puţinii jurnalişti români care cunoaşte în detaliu luptele europene, tensiunile în care e vîrîtă şi România. Deci o decodare mai bună cu greu puteam găsi:
Nu poti sa nu legi acest articol de amplele dezbateri care se poarta acum la Bruxelles si in capitalele statelor membre cu privire la Bugetul UE 2014-2020. Iar un episod al acestei negocieri dure a avut loc foarte recent si la Bucuresti, la reuniunea Prietenilor Coeziunii. Comisia a propus un buget de 1025 miliarde de euro pentru coeziune, cu 5% mai mare decat in actualul ciclu bugetar, dar statele mari contributoare – Marea Britanie, Germania, Franta, Suedia, Austria – il considera exagerat, chit ca parlamentul European mai vrea o supliemantare de 5% a propunerii Comisiei. Evident ca statele celelalte, primitoare, vor mentinerea propunerii Comisiei, si in mod logic, au sustinerea presedintelui
