Pentru Andrei Ştefan Dumitru din Giurgiu, copilăria a luat forma unui salon de spital unde oamenii mari, îmbrăcaţi în halate albe, încearcă să-l salveze pe băieţel din ghearele unui diagnostic teribil: tumoare malignă a plămânului drept, maladie ce i-a cuprins şi toracele. Pentru Andrei Ştefan Dumitru din Giurgiu, copilăria a luat forma unui salon de spital unde oamenii mari, îmbrăcaţi în halate albe, încearcă să-l salveze pe băieţel din ghearele unui diagnostic teribil: tumoare malignă a plămânului drept, maladie ce i-a cuprins şi toracele.

Nimeni n-o să înţeleagă de ce toate lucrurile astea trebuie să se întâmple. De ce copii precum Andrei Dumitru sunt aproape condamnaţi, încă de la începutul vieţii, la vecinătatea cu moartea. “Am rămas însărcinată fără să ştiu. Abia pe la două luni şi ceva mi-am dat seama. Dar după ce am aflat, mi-am dorit enorm acest copil, gândindu-mă că mă apropii de 30 de ani”, spune Luiza Dumitru, mama băieţelului. “Din iarna trecută, Andrei a început să nu se simtă bine. El e un copil supervesel, s-a ridicat în picioare şi a mers când nu împlinise un an şi a vorbit încă de la un an şi două luni. Dar, din iarnă, vedeam cum oboseşte foarte repede şi că nu mai are poftă de mâncare”, povesteşte femeia. Într-o seară, mângâindu-l pe spate, a simţit o gâlmă acolo unde degetele ei atingeau delicat spinarea copilului.

Radiografiile au arătat că tot plămânul drept e ca o pată neagră. Analiza făcută cu tomograful a dat verdictul crunt: era o tumoare. Şi una malignă, după cum a indicat biopsia. L-am găsit pe băieţel la Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” din Bucureşti. S-a bucurat cu zâmbet larg de păpuşă, dar şi de celelalte cadouri pe care i le-am dus împreună cu voluntarii BCR. În spital, Andrei a început şedinţele de chimioterapie. Abia după aceea, doctorii vor hotărî dacă e pregătit pentru o operaţie de îndepărtare a t