Pe tiparul cunoscut şi foarte productiv al construcţiilor cu verbul „a da” din jargonul informatic (a da click, a da eject), a apărut şi s-a răspândit în ultima vreme – din raţiuni extralingvistice – locuţiunea a da like.

Multe site-uri cu articole online, cu filme sau fotografii, dar mai ales răspândita reţea Facebook propun utilizatorilor să-şi manifeste preferinţele; formula aprecierii apare des în engleză. Multe exemple ilustrează situaţiile cele mai obişnuite: „Ce ne convinge să dăm LIKE pe Facebook” (capital.ro); „Următoarea carte pe care o oferim unuia dintre cei care dau like paginii” (twitter.com).

Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, locuţiunea n-ar fi meritat prea multă atenţie. Frecvenţa sa în uz are însă, deja, consecinţe mai interesante. Formula a da like începe să fie folosită metaforic pentru situaţii în care e vorba doar de aprobarea unor situaţii, de acordul şi evaluarea lor pozitivă: „Fotoreporter pentru mediu: NU da «like» pe proiectul Roşia Montană!” (aefcfoto.blogspot.com); „I-ai da «Like» lui Like?” (gandul.info); „Le-ai da like?” (presaonline.com). Locuţiunea a pătruns deja în publicitate şi e folosită, glumeţ, şi în legătură cu opţiunile electorale: „UDMR-ul ne cere să-i dăm «like»” (presaonline.com). Celebra formulare „Eu pentru cine votez?” poate fi înlocuită de ultramodernul „Eu cui îi dau like?” (anamariadobrisan. blogspot.com).

O altă evoluţie constă în substantivizarea formei verbale: like este reinterpretat ca denumire a alegerii favorabile, a opţiunii. În această situaţie, forma primeşte desinenţă de plural:

„cum poţi da like-uri cu valoare” (danolteanu.ro); „dau like-uri” (extreamcs.com); „eu nu dau likeuri de niciun fel, eu scriu pentru mine”(tomadumitru.wordpress.com).

În fine, un al treilea efect al modei e utilizarea formei verbale englezeşti în locul echivalentului românesc (ca verb la prez