Fostul ministru Daniel Funeriu si echipa sa de la Cotroceni, cei ce au croit o Lege a Educatiei dupa chipul si asemanarea lor, cand se refera la scoala romaneasca, la dascali si elevi vad negru in fata ochilor.
Ei descriu o scoala beteaga, cu profesori chiulangii, care lucreaza (lucrau) doar 16 ore pe saptamana, incompetenti, superficiali, hoti, mitangii, cu elevi, studenti si universitari care in afara de copiat, plagiat si cumparat diplome nu mai stiu nimic altceva, cu sindicate care mereu sunt impotriva reformelor...
Pana la ministrul Funeriu si ai sai, scoala romaneasca nici n-a existat, iar dupa, a sucombat.
Doua personaje, o singura idee
A se remarca de la bun inceput coincidenta nu doar formala cu parerile Cotrocenilor despre politica si politicieni: pana la Traian Basescu, nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu n-au lasat macar "o dara", iar in afara de PDL si de cateva personaje ca Boc, Macovei, Barbu, Udrea... Dumnezeu nu ne-a mai harazit cu te miri ce.
Incercand o trecere in revista a acestor elemente programatic-ideologice si incadrarea lor intr-un mainstream, o miscare de stanga ori de dreapta, observam ca, in afara nihilistilor, o obscura conceptie filosofica nascuta in zorii civilizatiei, nicio doctrina politica nu refuza o anumita continuitate, un reper la care sa se raporteze.
O reforma fara subiect si fara obiect
La fel, documentandu-ne asupra celor mai cunoscute reforme ale educatiei, nu descoperim aproape nimic din sustinerile domnului Funeriu, ci individualizam doi vectori fundamentali: ce reformam (obiectul) si cu cine, cu ce reformam (subiectul).
Or legea lui Funeriu nu reformeaza procesul cunoasterii, nici al invatarii decat tangential: niciun dascal n-a gasit acolo o conceptie noua, revolutionara despre procesele didactice, de aceea efectele in t