De ce n-are ursu bascǎ? sau Moartea lui Moș Crǎciun se amînǎ din nou, din motive istorice bine întemeiate
Lucrurile sînt din ce în ce mai bine conturate. Pendulul istoriei lucreazǎ implacabil.
Urmeazǎ sǎ se întîmple ceea ce în jargon de științe politice se numește “a landslide victory”.
Ca la alunecǎrile de teren, cînd vine malul peste tine și mǎturǎ tot în cale, calcǎ totul în picioare, vine vine vine vine, ca potop ce prǎpǎdește, ca o mare turburatǎ.
Anul trecut ați vǎzut tsunami-ul din Japonia? Ei bine, așa va fi și anul ǎsta la noi. Doar cǎ nu va fi cu apǎ și cu mîl, va fi cu ștampile și cu voturi.
Nașpa de nasol. Rade tot, Vasile. Nu iartǎ nimic, Nuți.
E simplu. Se numește “larga respirație a maselor, perioadǎ opt”.
Noi, avînd o experiențǎ relativ recentǎ într-ale votului cît de cît liber, dat fiind cǎ vreo cincizeci de ani am fost sub prostealǎ comunistǎ, de-abia acum descoperim apa caldǎ și ni se pare un fenomen remarcabil și întru totul virgin și catastrofic și uimitor și spǎimos. Vai, maicǎ, sfîrșitu lumii!
E pe dracu virgin. Se tot întîmplǎ de cînd lumea și pǎmîntul, de cînd guvidul voteazǎ și de cînd politrucul lucreazǎ. Și în Australia, și în Franța, și în Uganda.
E indubitabil. E inexorabil. E cîinesc de simplu și de inevitabil și de implacabil.
Se întîmplǎ dupe cum urmeazǎ.
Lumea voteazǎ cu unii, plini de speranțǎ și de încredere și de furie la adresa deținǎtorilor de putere din ciclul electoral anterior.
Apoi inevitabil descoperǎ cǎ au pus botul la prostii, au fost naivi ca niște copii. Nu dați banii pe prostii, dați speranțǎ la copii și obțineți voturi mii.
Și atunci, simțindu-se fraeriți și fǎcuți din vorbe, evident cǎ poporul, populația, cetǎțe
