"Cine merge prin lume va întâlni cetăţi fără ziduri, oraşe fără bogăţii, fără şcoli sau teatre, dar o cetate fără un templu, fără un cult divin sau lipsită de rugăciuni n-a existat niciodată." Plutarh
Mai, anul 2005. Una dintre revistele medicale cele mai serioase din SUA, "Journal of the American Medical Association", a publicat un articol intitulat "Medicii trebuie să le prescrie pacienţilor lor rugăciunea?". Textul a avut un mare impact asupra comunităţii ştiinţifice internaţionale. Câţiva ani mai târziu, mulţi dintre medicii americani - chiar şi cei atei - au admis că rugăciunea ajută la vindecare. Nu e vorba, fireşte, de a înlocui bisturiul cu acatiste, ci de a folosi rugăciunea ca întăritor al ştiinţei. Care e raţiunea acestui îndemn? Faptul că oamenii de ştiinţă americani au izbutit să măsoare precis efectul rugăciunii asupra organismului omenesc.
Pe plan fizic, rugăciunea produce un "reflex de destindere", care se traduce printr-o încetinire a ritmului cardiac şi a respiraţiei, o scădere a presiunii arteriale, o diminuare a necesităţii de oxigen şi a producţiei de bioxid de carbon.
Pe plan mental, ea aduce un sentiment de liniştire, de bunăstare şi pace, înlăturând teama şi gândurile negre.
Bolnavii pentru care s-au rostit rugăciuni s-au vindecat
În cercetările lor, medicii americani au constatat un fenomen de-a dreptul surprinzător: rugăciunile colective au avut un efect uluitor asupra anumitor maladii, aşa după cum dovedeşte experimentul condus de medicul cardiolog Randolph Byrd pe 393 de pacienţi internaţi la Clinica de Cardiologie din San Francisco.
Maica Domnului îndurerată Practicianul şi-a împărţit bolnavii în trei grupe: A, B şi C. Apoi, el le-a solicitat unor diferite grupuri de rugăciune aflate în diferite oraşe de pe teritoriul american să se roage
