Antichitatea este plină de luptători extraordinari, dotaţi cu capacităţi aproape supraumane, relatează ditadifulmine.it. Este şi cazul lui Saitō Musashibō Benkei. Deşi în Occident este foarte puţin cunoscut, în Japonia el este considerat un semizeu şi folclorul nipon este plin de legende despre forţa şi loialitatea sa. Saitō Musashibō Benkei a fost un călugăr luptător (sōhei) în serviciul lui Minamoto no Yoshitsune, general al clanului Minamoto, în timpul tranziţiei dintre perioada Heian şi Kamakura. Originile sale sunt controversate. Unii îl consideră fiul unui călugăr care i-a violat mama, fiica unui fierar, alţii spun că ar fi fiul unui zeu, în timp ce există voci care îl cred copilul unui demon, el fiind, de altfel, denumit Oniwaka, „fiul demonului“. Benkei nu numai că a fost considerat un luptător atât de puternic încât era capabil să ucidă un om folosind doar mâinile, dar în acelaşi timp era considerat atât de urât şi de rău încât reuşea să pună pe fugă pe oricine avea îndrăzneala să îl înfrunte.

Benkei era un călugăr budist, dar nu genul care stă tot timpul rugându-se în templu, în aşteptarea iluminării. La scurt timp după intrarea în mănăstire, el a fost alungat din cauza atitudinii mult prea aprige. S-a refugiat în pădure, construindu-şi propriul sanctuar în apropierea unui pod şi făcându-şi un obicei din a ataca pe oricine încerca să treacă peste pod. De-a lungul „carierei“ sale, Benkei a ieşit câştigător în 999 de dueluri, fără a fi vreodată învins, colecţionând 999 de săbii de la învinşii săi. Prima sa înfrângere, care, de altfel, i-a schimbat viaţa, a avut loc în cel de-al 1.000-lea duel. Într-o zi, Minamoto no Yoshitsune, general în clanul Minamoto, a vrut să traverseze podul, el fiind nevoit să îl înfrunte pe Benkei. Yoshitsune a reuşit să îl dezarmeze pe călugăr şi să îl lovească peste faţă, surprinzându-l atât de mult încât i-a câştigat lo