Fotbalist de frunte al anilor '80, de numele lui Gabi Balint se leagă cea mai mare performanţă internaţională a unei echipe româneşti de fotbal. Câştigarea de către Steaua, în 1986, a Cupei Campionilor Europeni a fost consfinţită de golul său, marcat în poarta Barcelonei, la loviturile de departajare. La Mondialul italian din 1990, a fost titular incontestabil în atacul României şi a marcat în poarta Argentinei lui Maradona, campioana mondială en-titre. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, iar Gabi Balint e la fel de tânăr. Îşi trăieşte cu maximă fervoare pasiunile, acceptă cu nerăbdare noi şi noi provocări, cum a fost şi aceea de a antrena echipa naţională a Republicii Moldova, şi speră ca lumea să nu se termine în 2012, pentru că vrea să o ţină tot aşa, ani buni de acum înainte. Un om liber, franc şi dezinhibat, cu care poţi vorbi orice, de la viaţa burlacului după 40 de ani, până la situaţia din Republica Moldova, şi de la fotbal la muzică instrumentală.
"Moldovenii trag foarte mult spre România"
- Să începem discuţia noastră cu cea mai recentă experienţă profesională a ta: antrenor al echipei de fotbal a Republicii Moldova. Mulţi s-au mirat când ţi-ai făcut publică opţiunea. "Moldova? Ce l-a apucat?" Cum a fost de fapt?
- Am fost primit cu foarte multă căldură în Basarabia. M-am simţit cum nu m-am simţit în nici un alt loc. M-au tratat extraordinar de bine, cu foarte mult respect. Tocmai m-am întors de câteva zile din Moldova, unde m-am reîntâlnit şi cu preşedintele federaţiei de acolo şi cu alţi colaboratori apropiaţi. Am rămas prieteni cu toţi, îmi face plăcere să-i revăd. Păcat că nu au un nivel mai competitiv, păcat că atât de puţini oameni investesc acolo în fotbal. Pentru că eu şi mâine m-aş duce să muncesc din nou în Moldova, dacă ar fi un proiect solid, de viitor, aşa cum era la Tiraspol, în
