Fotbalist de frunte al anilor '80, de numele lui Gabi Balint se leagă cea mai mare perfor­man­ţă internaţională a unei echipe româ­neşti de fotbal. Câştigarea de către Steaua, în 1986, a Cupei Campionilor Europeni a fost consfinţită de golul său, marcat în poarta Barcelonei, la loviturile de departa­jare. La Mon­dialul italian din 1990, a fost titular in­con­testabil în atacul României şi a marcat în poarta Argen­ti­nei lui Maradona, cam­pioana mondială en-titre. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, iar Gabi Balint e la fel de tânăr. Îşi trăieşte cu maximă fer­voa­re pasiunile, acceptă cu nerăbdare noi şi noi provocări, cum a fost şi aceea de a antrena echipa naţională a Republicii Mol­dova, şi speră ca lu­mea să nu se termine în 2012, pentru că vrea să o ţină tot aşa, ani buni de acum înainte. Un om liber, franc şi dezin­hibat, cu care poţi vorbi orice, de la viaţa burlacului după 40 de ani, până la situaţia din Republica Mol­dova, şi de la fotbal la muzică instru­mentală.

"Moldovenii trag foarte mult spre România"

- Să începem discuţia noastră cu cea mai recentă experienţă profe­sională a ta: antrenor al echipei de fot­bal a Republicii Moldova. Mulţi s-au mirat când ţi-ai făcut publică opţiunea. "Moldova? Ce l-a apu­cat?" Cum a fost de fapt?

- Am fost primit cu foarte multă căldură în Basara­bia. M-am simţit cum nu m-am simţit în nici un alt loc. M-au tratat extraordinar de bine, cu foarte mult res­pect. Tocmai m-am întors de câteva zile din Moldova, unde m-am reîntâlnit şi cu preşedintele federaţiei de aco­lo şi cu alţi colaboratori apropiaţi. Am rămas prie­teni cu toţi, îmi face plăcere să-i revăd. Pă­cat că nu au un nivel mai competitiv, păcat că atât de puţini oameni investesc acolo în fotbal. Pentru că eu şi mâine m-aş duce să muncesc din nou în Moldova, dacă ar fi un proiect solid, de viitor, aşa cum era la Tiraspol, în