Duminică are loc în Franţa primul tur al alegerilor legislative, un scrutin care aşa cum am mai spus a fost marcat de apatie, extrem de puţin mediatizat, lucru care ar putea provoca o rată ridicată de absenteism. Este important însă de spus care este sistemul de vot în Franţa şi ce aşteaptă populaţia de la aleşii naţiunii.
Cei 577 de deputaţi francezi - 556 din Franţa metropolitană, restul din teritoriile de peste mări sau reprezentanţi ai francezilor care trăiesc în afara ţării - sunt aleşi pentru un mandat de 5 ani. Scrutinul este uninominal majoritar în două tururi, primul pe 10 iunie, al doilea o săptămână mai târziu. La alegerile de acum participă 6611 candidaţi, mai mult de 11 pe un loc.
Vârsta medie a candidaţilor este de 49 de ani şi jumătate, numele cel mai des întâlnit este "Martin" iar prenumele "Philippe". Cel mai în vârstă candidat este o ... candidată, o femeie pe nume Irène Akoum. Ea are 85 de ani şi candidează pe o listă dizidentă de dreapta pentru un mandat parizian.
Cel mai tânăr pretendent la un fotoliu de deputat este un tânăr de 18 ani - vârsta minimă pentru a candida - şi se prezintă în periferia Parisului sub eticheta partidului piraţilor.
Principala ocupaţie a candidaţilor, fără nicio surpriză, este cea de...pensionar. Există totuşi şi câţiva avocaţi, mai puţini dentişti şi nişte colegi de breaslă cu noi - 48 de jurnalişti. Există chiar şi un pastor care vrea să devină deputat.
Dacă în teorie socialiştii promovează paritatea bărbaţi-femei, pe teren realitatea e puţin diferită. Nu însă ca la conservatorii din UMP care nu revendică deloc paritatea şi preferă să plătească amenzile prevăzute de lege. În actualul parlament, ales deci în 2007, nu sunt nici măcar 200 de femei alese.
Ca regulă generală, mandatul de deputat francez este incompatibil cu cel de senator, de deputat european, de preşedinte al Repub
