Într-o perioadă în care atenţia publicului de artă sau a simplului cetăţean se îndreaptă cu predilecţie spre amplasarea unei statui pe Calea Victoriei, Bucureştiul şi Snagovul sînt teatrul de desfăşurare al unei ample expoziţii de sculptură, în spaţiul public sau în cel privat. Adrian Ilfoveanu a expus lucrări în piatră, lemn şi bronz la AnnArt Gallery, pe bulevardul Kiseleff şi într-o grădină de pe malul lacului Snagov. Axa despre care am amintit, de fapt, elipsa, este rezultatul unei munci artistice asidue, desfăşurate pe parcursul cîtorva ani buni de studiu, logistică, muncă şi căutări. Semnatarul acestor rînduri l-a vizitat pe artist în atelierul său de la Rădeşti (Argeş), unde a luat cunoştinţă de sculpturile aflate atunci în lucru, pe care astăzi le putem vedea (şi admira) în spaţiul interior al amintitei galerii ori în cele exterioare, menţionate mai sus.

Aș dori să pornim discuţia noastră de la momentul ales pentru expoziţie, de la intervalul de timp dintre aceasta şi cea precedentă şi de la cele întîmplate în plan artistic şi conceptual în acest timp.

În ultimii patru-cinci ani, nu am dorit să apar în nici o expoziţie, personală sau de grup. Am considerat că printr-o piesă sau două nu pot oferi o imagine globală asupra a ceea ce fac. În ceea ce priveşte o expoziţie personală, pentru un astfel de eveniment este nevoie de mai mult decît de o sumă de lucrări. Să spunem că este absolut necesar un fir roşu care să lege părţile între ele. Obişnuiesc să lucrez simultan în două-trei direcţii diferite, ceea ce înseamnă că tot timpul am în lucru cîteva lucrări total diferite. Îngerii şi păsările îmi dau o anumită stare (dar mă şi consumă pe măsură), în timp ce lucrările cu tentă abstractă presupun cioplirea şi lupta cu materialul, oferindu-mi o cu totul altă poziţionare. Ar mai fi o zonă pe care o numesc sintetică. Am nevoie să rotes