La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, am avut ocazia să-l cunosc pe regizorul german Armin Petras. Mă aflam la Sibiu fiindcă tradusesem piesa Un loc numit Eden (Marginalia la Tristan), scrisă de Fritz Kater – pseudonimul regizorului în ipostaza lui de dramaturg –, şi am asistat la Librăria Humanitas din Sibiu la un spectacol-lectură după acest text (regizat inteligent de Bogdan Sărătean şi interpretat sugestiv de un grup de studenţi). Piesa apăruse deja într-o remarcabilă antologie internaţională de teatru, selectată şi impecabil editată de Alina Mazilu, antologia cuprinzînd piese scrise de regizori consacraţi (Humanitas, 2012). Întrebîndu-l pe Armin Petras despre raporturile sale cu dramaturgul, el mi-a mărturisit că diferenţele dintre ei fac nu tocmai simplă convieţuirea: asta fiindcă autorul Kater („nostalgic“ şi „sentimental“) nu-şi scrie piesele cu gîndul să-i uşureze viaţa regizorului, ci caută doar „să fie cît mai bune“, şi de aceea regizorul Petras (un tip cu umor, care ştie să „păstreze distanţa“ şi să „ironizeze“) face eforturi „să facă textele compatibile cu scena şi le supune unui tratament radical“.

Seara, am urmărit, în regia lui Armin Petras, un Prinţ Frederic de Homburg al lui Kleist, un spectacol original, puternic, turbulent, cu un prinţ de Homburg, care şi-a pierdut toate iluziile şi a cărui subiectivitate intră în conflict radical cu lumea; şi cu exploziile unei germanităţi, tratate ambivalent de regizor, cînd serios, cînd în răspăr. (Ca amănunt pitoresc: pe toată durata spectacolului, scena Teatrului „Radu Stanca“ şi actorii au fost stropiţi din belşug de şiroaiele unei ploi artificiale, asta în timp ce afară, de zile în şir, Sibiul continua să fie murat de şiroaiele unei ploi naturale.)

Armin Petras, născut în 1964, este regizor german de teatru. Din 1969, a trăit şi a crescut în Berlinul de Est. Tot aici a studiat r