Cu o activitate mai puţin cunoscută şi mediatizată adeseori doar atunci când interesele o cer, Direcţia Naţională Anticorupţie este adesea privită mai degrabă ca un organism represiv.
În ţara cu şapte servicii secrete, avem senzaţia că suntem ascultaţi non-stop. Nu mai avem mult şi începem să trăim chiar cu senzaţia că ne sunt interceptate şi atent monitorizate până şi gândurile, ulterior fiind îndosariate şi folosite la ancheta penală desfăşurată împotriva noastră. În contextul în care, când eşti ţinta DNA, nu ştii niciodată de unde îţi vine bomba, ZIUA de Constanţa vă prezintă sursele anticorupţiei. Cel puţin, pe cele oficiale.
Conform aspectelor pe care Direcţia Naţională Anticorupţie este dispusă să le facă publice, cele mai importante „izvoare" din care procurorii îşi adună informaţiile sunt, oficial, sesizările şi plângerile penale. „În activitatea curentă a Direcţiei Naţionale Antirocupţie, cele mai frecvente modalităţi prin care procurorii iau cunoştinţă despre comiterea infracţiunilor (...) sunt sesizările din partea cetăţenilor şi a persoanelor juridice", spun anchetatorii. Acestora li se adaugă plângerile, reprezentând „situaţia în care o persoană încunoştinţează DNA cu privire la o vătămare care i s-a cauzat printr-o infracţiune de competenţa acestei direcţii". Printre sursele de informare ale DNA se mai numără denunţul şi autodenunţul, în cea de-a doua formă existând posibilitatea ca cel care se autodenunţă privind săvârşirea unei infracţiuni să beneficieze de circumstanţe mai bune. Anume, fie să i se reţină în sarcină circumstanţe atenuante, fie să fie exonerat de răspunderea penală.
Serviciile, cu rolul lor
Nu în ultimul rând, procurorii anticorupţie se bizuiesc şi pe sesizările din partea autorităţilor şi instituţiilor publice. Vorbind la modul concret, anchetatorii DNA pot fi sesizat inclusiv de autorităţile cu atribuţii
