Nicolae Iorga a ţinut neapărat, în numărul din 1925 al Arhivelor Olteniei, să ne încânte cu minunata viaţă pe care mai-marii Craiovei o duceau

Viaţa socială era strălucitoare, ne spunea el. Maşini noi cu „modele nouă aduse din Sibiiu, din Viena aveau multă trecere şi, amestecându-se cu vechile datine, dădeau societăţii din Capitala olteană o înfăţişare ciudată, dar plină de coloare. Rădvane, carăte englezeşti, butci «cu coperiş dinainte», cu «drugii modă de Beciu», naimod, văpsite roşu sau în alte colori bătătoare la ochi şi căptuşite cu «flus», străbăteau străzile prăfoase sau noroioase. Câte un boier sau cocoană aveau chiar «cort nemţesc», adecă umbrelă. Se dădeau mese cu tacâmuri şi şervete de cele nouă. Se aşezau, pentru plăcerea oaspeţilor, între farfuriile de porţelan «pui de lămâie şi de năramză cu rodul lor sau cu flori» în lăzi. Păhărele caranfile, butelurile sânt de criştal gros. În sticluţe se vede untdelemn care vine din Provenţa sau din Luca. Câte o zăharniţă uriaşă, un aufsaţ, naimod, şi el, cu o dumbravă şi cu jigănii, cum obişnuiesc de le fac, şi de argint, se ridică în mijlocul mesei. Sfeşnice de argint răspândesc lumina lumânărilor albe, care nu sânt de său“.

„Se cronţăne confeturi şi contide“

Papilele gustative nu erau nici ele uitate. Lumea bună se delecta cu „vin muşcatu, de Frontignan, vin de şpan, de Spania, dar şi vin de Tokaj şi vin de Rin, vin de Brabant (brabanţel), în care se înting pişcoturi dă cele lungi. Rozolul de Breslau, cel de Franţa, aperitivul epocei, fac gust de mâncare. Se cronţăne după masă confeturi şi contide. Vutca franţozască, ce să chiamă rum, află clăduroşi prieteni. Se bea şampanie şi sirop de ponciu, precum şi siropuri de lămâie, de migdale. Din ciubuce se fumează tabac de Pesta şi alte feluri străine. Se cere într’un ananas. Bucătăresele străine, fie şi numai Săsoaice, care au praxis de uscături, de