Nu coruptia, care exista in toata lumea, ci incompetenta managerilor si lipsa de modele sunt cauzele principale ale declinului nationalei Romaniei.

Din punct de vedere fotbalistic, saptamana din care parcurgem ultimele zile a inceput cu ultimul test al tricolorilor inaintea unei toamne de foc, amicalul cu Austria de la Innsbruck, si se incheie cu primele meciuri de la Euro 2012, o competitie care chiar daca nu ii implica prea mult sentimental, intereseaza amatorii de fotbal de la noi in cel mai inalt grad. Romania nu se afla printre participantele la competitia din Polonia si Ucraina, cum nu s-a aflat la nicio alta mare competitie fotbalistica din secolul XXI, cu exceptia Euro 2008. In deceniul trecut, echipa noastra a inregistrat o singura absenta la competitiile mondiale si europene (Euro 1992). In rest, a fost prezenta peste tot, inregistrand in aceasta perioada cel mai mare succes la Cupa Mondiala (1994, sferturi) si cel mai mare succes la Europene (2000, tot sferturi). Fireste, se vorbeste inca de faimoasa generatie de aur, cu Hagi, Popescu, Petrescu & Co., dar o alta generatie, numita de "argint", s-a irosit prin preliminarii, desi Mutu, Chivu, Rat sau Contra n-au fost cu mult mai prejos decat ilustrii lor predecesori. Tabloul cifrelor, cel mai precis si cel mai obiectiv arbitru, arata limpede ca in primul deceniu al noului veac, nationala Romaniei a ilustrat din plin legea gravitatiei. Comentariile, evident, mai subiective, in incercarea de a deslusi cauzele, vorbesc de coruptie, non-valoare, incompetenta, saracie. Pare oarecum paradoxal, dar argumentul coruptiei este cel care se impleticeste cel mai mult, in incercarea de a sta in picioare. Coruptie in fotbal exista mai peste tot. In Spania, tara cu cel mai puternic campionat si cu cea mai puternica nationala la momentul actual, a devenit o traditie abundenta blaturilor din ultimele etape ale campionatu