De foarte multi ani, saracia a devenit sora cu romanul, cum pe vremuri codrul ii era fartate. Pret de patru decenii si jumatate, pauperitatea a fost abil mascata intr-un trai pe vatrai colectivist, aproape egal diseminata. Exceptia era reprezentata de nomenclaturisti. Acel altoi de primus inter pares legitmizat de ursul cu barlog la Kremlin.
Tunica proletara, o diploma in chirilica si doua decoratii stelate de pe care Stalin ranjea pe sub mustata erau suficiente pentru metamorfoza harciog elementar de stepa- nutria plenar dezvoltata. Cu drept de decizie si incizie asupra destinului imensei majoritati alcatuitoare de republica populara.
Economia fiind in totalitate centralizata, era lesne de masurat si usor de prognozat in vestitele cincinale. Romanii, la comanda, se chemau fals intre ei la intreceri socialiste, mai abitir ca la o finala olimpica de stafeta 4x100 de metri plat.
Apoi, pe repede-nainte, s-a trecut la democratia cu punct de geneza decemvrie '89. S-au scos zabalele si s-au rupt fraiele la consum satios in masa. Nu mai conta ce si cat, cum nici azi nu se mai impiedica nimeni in astfel de amanunte. Numai ca debalansarea economica s-a intreprins pripit, dupa ureche, cu lectii preluate din Apus la fara frecventa.
Urmarea, preturile marfurilor din ultimul deceniu de lagar comun(ist) trait de romani sub stindardul CAER au ajuns astazi sa fie indoite ori sa creasca exponential cu drojdie de intentii declarat futuriste. Daca in anii '80, conform unui calcul facut de Econtext, dolarul era cotat la 16 lei, iata cateva exemple graitoare ce cumpanesc notiunile de "atunci" si "acum".
O paine costa 4 lei (0,27 dolari). Azi, 1,5 lei (0,4). Un kilogram de carne, 33 (2,1)- 16 (4,5). Un pachet de unt, 8 (0,5)- 6 (1,7); O calatorie cu metroul, 1 (0,06)- 2 (0,57); o pereche de pantofi, 200 (12,5)- 200 (55,5); un lit
