Descrierea acestei scene ma indeamna la o reflectie neagra: cand vad ca oamenii-oi nu reactioneaza, nici la cele mai brutale atacuri, cand vad ca victimele asista la eliminarea unora dintre ei (a vietii acestora, a bunurilor lor, a onoarei, a demnitatii) si nimeni nu reactioneaza, unii oameni-lupi devin si mai hulpavi, si mai hrapareti, si mai nerusinati. O carte tulburatoare, Totemul lupului, tradusa in zeci de limbi, despre care imi propun sa scriu candva pe asezate, imi trezeste, la fiecare pagina, tot felul de intrebari si reflectii, trimitandu-ma brutal la lumea noastra. Autorul e un cunoscut disident chinez, Jiang Rong, participant activ la „primavara de la Beijing", arestat in 1989, in timpul protestelor din Piata Tiananmen si inchis optsprezece luni. In cartea aceasta, doua volume de peste 900 pagini, la care a lucrat timp de 30 de ani, isi impartaseste experienta covarsitoare din timpul revolutiei culturale, cand tinerii din universitati au fost indepartati din marile orase, pentru a fi reeducati prin munca, la sate. Impreuna cu cativa colegi el este trimis departe, in Mongolia interioara, prilej sa descopere stepa, cu lumea ei specifica, cu normele ei deosebite, oamenii si partenerii de la care salbaticii stepei au invatat sa traiasca, lupii. Cartea e un imn inchinat lupului, un animal salbatic care seduce, simbol al independentei, inteligentei sociale si vointei de supravietuire. Oda fiintei care a facut sa supravietuiasca stepa si care i-a invatat pe oameni sa traiasca in contextul dat, sa lupte, sa convietuiasca, fara sa poata fi supusa vreodata. Memorii, reflectii psihosociologice relativ la relatia dintre om si lup, cercetare antropologica a populatiei din stepa mongola, inca relativ libera, manifest social si ecologist? O carte uimitoare. Din toate timpurile, lupul simbolizeaza salbaticia, dar si virilitatea, desfraul orgiastic de dupa atac. Urletul s