”A furat, dar a făcut și câte ceva pentru noi”. Cuvintele astea stupide se vor afla pe buzele multor alegători care vor vota duminică. Cu o astfel de atitudine umilă, de iobag pe feuda ”mai marelui pământului”, vor pune ștampila pe baronul local, care s-a îndurat de ei și le-a aruncat din când în când câte o bucată de pâine, după ce s-au ospătat pantagruelic din banul public.

Îl vor alege pe cel care le-a luat ochii cu câte o ”ctitorie”. Nu contează că a fost ridicată la un preț exorbitant. Ca de fiecare dată, edilii care au furat cu nemiluita din banii publici, dar au mai făcut câte ceva pentru comunitate, vor avea de câștigat. În percepția multor alegători, ei sunt… gospodari. Au ridicat câte un pod, au modernizat câte un drum sau au amenajat un parc nou.

Contează mai puțin că au cheltuit sume din care comunitățile puteau beneficia de trei poduri, trei drumuri sau trei parcuri. După ce, timp de două decenii, a fost jupuit de politicieni, alegătorul român se mulțumește cu puțin. Orice primar care se învrednicește să-și ignore, pentru scurt timp, afacerile personale cu statul și să servească interesul public este ridicat la rang de erou local.

Nici după două decenii de la Revoluție, românii nu au dobândit o conștiință a banului public. Paradoxal, nici măcar criza economică nu i-a făcut mai atenți la modul în care edilii le cheltuie taxele și impozitele. Nu au înțeles nici acum legătura directă care există între eficienta administrare a resurselor publice și nivelul de trai al fiecăruia. Nu conștientizează faptul că trei poduri, trei drumuri sau trei parcuri aduc de trei ori mai mulți bani la bugetele locale, prin plata de impozite de firmele private care le construiesc. Le e greu să priceapă că surplusul obținut poate duce la apariția unui nou pod, drum sau parc. Că din trei, pot deveni patru.

Din păcate, prea mulți român