Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră se vor grăbi duminica aceasta către urne pentru a vota la alegerile locale... Acestea, chiar dacă prin mesajul politic nu sunt la fel de spectaculoase precum alegerile generale parlamentare sau cele prezidenţiale, au devenit totuşi mult mai importante decât am crede întrucât pe mâna administraţiilor locale acum sunt mulţi bani. Şi de aceea, este şi aici, cel puţin în aceeaşi proporţie, posibilitatea de risipă sau de corupţie ca în cazul bugetului de stat. Ba chiar poate pericolul este mai mare, pentru că acolo unde Ministerul de Finanţe mai cenzurează cheltuielile altor ministere, autonomia locală nu lucrează la fel pentru alocarea mai judicioasă a resurselor la nivel de localitate sau de judeţ.

De aceea, dincolo de întrebarea cetăţeanului turmentat, „Eu cu cine votez?“, cel puţin la fel de importantă este întrebarea „Pentru ce îl votez pe cel pe care îl votez?“. Nu am să spun aici pentru ce (anume) să votaţi şi cu atât mai puţin pe cine să votaţi. Nu am să zic nici pe cine să nu votaţi pentru că sunt sigur că ştiţi destul de bine. Am să menţionez însă motive pentru care anumiţi candidaţi nu ar trebui votaţi.

Ca să nu prelungesc oferirea concluziei, spun din capul locului: studiaţi filosofia candidaţilor care au ajuns în atenţia dumneavoastră în privinţa cheltuielilor. Toţi candidaţii promit că vor face, că vor oferi, că vor realiza, însă lasă în plan secundar costurile îndeplinirii respectivelor obiective, ca şi riscurile legate de (supra)îndatorarea bugetelor locale.

Nu contează numai să faci ceva. Până la urmă, oricare dintre aleşi tot va face ceva pentru simplul motiv că are un buget la dispoziţie. Contează însă să facă anume ceea ce trebuie, cu beneficiile maxime şi la costurile cele mai scăzute. Adică alocarea judicioasă a resurselor. Asta înseamnă „un bun gospodar“, un calificativ care este prea lesne atrib