În străinătate, scriitorii de gen vor să acapareze o parte din piaţă. La noi, misterul este citit, dar prost reprezentat.
Romanele poliţiste, străine şi româneşti, se vând încă foarte bine. Însă asociaţia scriitorilor de gen, "Romanian Crime Writers Club", lansată în 2010, are doar 12 membri. "Cu toate că oamenii citesc cărţi poliţiste, scriitori de genul acesta nu prea răsar", spune Oana Stoica Mujea, una dintre autoarele tinere - şi bine-vândute - ale genului. Volumul ei "Indicii anatomice" (2009) urmăreşte o detectivă agorafobă care conduce o investigaţie cu multe piste false. Suspansul îi face pe atât de mulţi pasionaţi ai genului să devoreze cărţile. În plus, explică Oana, "sunt cărţi uşoare, pe care poţi să le citeşti oriunde. În autobuz, în tren, în avion".
Într-un top al celor mai vânduţi autori, George Arion îşi face uşor loc pe primele locuri. "Cu George Arion începem să avem şi noi un roman poliţist autohton", spunea Ovid S. Crohmălniceanu. Multă vreme a fost singurul reprezentant al acestei nişe. "În urmă cu vreo zece ani mi-am exprimat regretul de a ilustra de unul singur un gen atât de popular. Între timp, situaţia s-a schimbat şi lângă mine au apărut câţiva autori care nu fac de râs genul", spune preşedintele asociaţiei, Arion.
De la cărţi, la cinema
Volumul lui George Arion, "Fortăreaţa nebunilor" este cea mai vândută carte poliţistă. Romanele poliţiste sunt şi un material excelent pentru industria cinematografică. Debutul nuvelistc al scriitorului George Arion, "Atac în bibliotecă", care este şi cea mai dragă carte a lui, a fost ecranizat în 1992.
Încercarea asiduă a câtorva autori de a populariza genul, începe să se concretizeze prin interesul arătat din străinătate. George Arion, prezent aceste zile la Toronto, la o întâlnire internaţională a scriitorilor de romane poliţiste, a povestit că romanul
