A plecat deci din România preşedintele parlamentului ungar, Laszlo Kover. Acum, în pragul alegerilor parcă nu prea mai interesează pe nimeni că a fost şi ce a zis, deşi în ziua plecării a făcut o declaraţie puţin obişnuită din partea lui: a mulţumit autorităţilor române că i-au acordat „tot spriijinul cu ocazia acestui turneu electoral”. El a ţinut neapărat să se înţeleagă că mesajul era adresat conducerii ţării: „Nu transmit aceste mulţumiri doar poliţiştilor de stradă, ci şi celor care i-au îndrumat”. După ce cu câteva zile mai devreme califica guvernul român drept „isteric şi paranoid”. Pentru cei familiarizaţi cu scena politică din Ungaria, o turnură spectaculoasă din partea lui Kover – foarte probabil prima de acest fel din cariera sa.

Laszlo Kover face parte din grupul compact şi ermetic al fondatorilor partidului de guvernământ, Fidesz, o personalitate intransigentă şi în acelaşi timp cu o loialitate necondiţionată faţă de liderul necontestat al partidului, Viktor Orban. Această loialitate i-a asigurat şi protecţia în cei 24 de ani de prezenţă în politica ţării, protecţie de care a avut nevoie după câteva declaraţii dure, de exemplu calificarea fostului premier socialist Ferenc Gyurcsany drept „criminal politic”. Mai mult decât protejat, el a fost învestit cu funcţii importante de către Orban: ministru fără portofoliu pentru serviciile secrete între 1998-2000, preşedinte al Fidesz între 2000-2001 (funcţie din care a demisionat), iar din 2010 este preşedintele legislativului ungar. Aceste funcţii semnalau şi o relaţie specială între Kover şi Orban: Kover apărea în faţa electoratului partidului ca „pumnul de fier” al formaţiunii, al celui care spune lucrurilor pe nume, dar de care Orban nu s-a delimitat niciodată. În acest fel, Orban s-a putut erija în poziţia de lider echilibrat, care iată, coordonează cu succes diferitele orientări din partid, cele o