(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 72, mai 2012)

De fiecare dată cînd vine vorba de literatura pentru copii se aud aceleaşi lamentaţii: editorii spun că nu prea găsesc poveşti potrivite, iar autorii se plîng că nu le sînt publicate cărţile. În librării, oferta e în acelaşi timp diversă şi monotonă: aceleaşi cărţi pentru cei mici, viu colorate, "importate" de la cine ştie ce editură străină care a dat lovitura; aceleaşi serii de aventuri, scrise parcă după reţetă, care au succes peste tot; acelaşi Harry Potter, ale cărui peripeţii apar aproape simultan în întreaga lume. Şi asta în condiţiile în care în România există, dacă nu o tradiţie, măcar istorii de succes ale cărţilor pentru copii. Încercări recente de a reînnoda acest fir se fac simţite. Editura ART şi-a propus să publice sistematic cărţi pentru copii şi tineret. Florentina Sâmihăian este lector la Facultatea de Litere şi coordonează Colecţia "Cărţile mele".

"Copiii citesc!"

În Germania, cărţile pentru copii reprezintă un segment important al pieţei de carte. Din cele aproape 200.000 de titluri noi care apar în fiecare an, în jur de 10% sînt cărţi pentru copii şi tineri. Majoritatea sînt scrise de autori germani contemporani. Mereu în căutare de noutăţi şi de public, editurile inventează genuri, dezvoltă serii de romane şi caută alte nişe de public. E o tendinţă generală în Europa de Vest. Şi în Franţa, de pildă, librăriile mari au secţiuni speciale dedicate copiilor şi tinerilor, cărţile fiind clasificate în funcţie de recomandările editorilor, care, la rîndul lor, se consultă cu psihologi şi pedagogi, pe grupe de vîrstă. Şi nu e doar o chestiune ce ţine de politicile educaţionale: cărţile pentru copii reprezintă o piaţă, deci o sursă de profit.

Probabil tot de profit se leagă şi dezinteresul pe care îl manifestă în general editurile româneşti în ceea ce priveşte acest domeniu. Est