Politica bazată exclusiv pe un vot la cîţiva ani nu e democratică. Adevărata politică se face cu control cetăţenesc permanent, cu protest, cu revendicare unor drepturi, cu negociere de pe poziţii cît de cît egale. Cine crede doar în vot va avea ce merită.
Cîteva concluzii înainte de votare: la televizor a predominat politicianul-ficus. Umil, cu trei texte ataşate la butonieră, şi moderatori fără vlagă și fără miză. în presa scrisă şi pe net au predominat campaniile negative. Atacuri la adresa adversarilor facebookul a generat fenomenul de sectă politică – eşti “pretin” cu noi sau “unfriend” pe teren s-au cumpărat voturi în avans, s-au stabilit cu mare acurateţe oameni, zone de influenţă. Door to door rămîne ca de obicei foarte eficient. dar şi mai eficientă a fost TĂCEREA ălora care au fost în funcţie – nu au dezbătut cu nimeni, s-au dus în medii prietenoase doar ca să pupe şi să fie pupaţi în fund. În rest au tăcut. Cazul Boc de la Cluj e incredibil. La fel şi indolenţa lui Oprescu la Bucureşti care nu a răspuns timp de o lună unor întrebări care frămîntau orice bucureştean: ce dzeu aţi făcut tu şi Videanu de am plătit triplu pe un pod şi pe un stadion? (doar un exemplu) Alegerea dintr-un tur e dezastru la primari. Ar putea să conteze mai mult votul politic la consiliile judeţene şi locale. Dar trendul e clar – depărtarea de cetăţean şi menţinerea unui blat al politicienilor.
Ca o continuare la “fetişizarea votului” de care scria Ciprian Şiulea:
- credeţi că drepturile fundamentale (ale angajatului, ale femeii, ale minorităţilor) s-au obţinut (doar) prin vot?
- ăia în Montreal se bat cu autorităţile de săptămîni împotriva taxelor pe şcolarizare? Credeţi că au de ales la urne?
- credeţi că se poate vota ceea ce au cerut tot anul trecut indignaţii din toată lumea?
- credeți că în ianuarie s-a ieşit în Bucureşti doar pentru nişte sau
