(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 72, mai 2012)

Lizica Codreanu (1901-1993) a fost o prezenţă remarcată, chiar dacă fulgerătoare, în mediile avangardei pariziene din deceniul 3 al secolului trecut. Ca dansatoare şi-a legat numele de muzicieni precum Darius Milhaud, Francis Poulenc, Erik Satie, Georges Auric, Igor Stravinsky, Marcel Mihalovici, Serghei Prokofiev. Fernand Léger, Sonia Delaunay, Natalia Gontcharova au conceput costume pentru ea, la fel ca şi Brâncuşi, ale cărui fotografii, făcute în propriul atelier, constituie documentele vizuale cele mai expresive despre artistă. Lizica Codréano. Une danseuse roumaine dans l'avant-garde parisienne, cartea publicată de Doina Lemny (Editura Farge, Lyon, 2011, cu sprijinul Institutului Cultural Român), somptuos ilustrată, trasează biografia dansatoarei şi punctează principalele momente ale unei cariere fulgurante din care s-au păstrat cîteva imagini.

Les années folles. Preponderenţa spectacolului

Parisul anilor '20 ai secolului trecut este scena unei vitalităţi şi a unei exuberanţe fără precedent, un loc al tuturor extravaganţelor. Lumea ieşită din război cultivă cu frenezie plăcerile vieţii, restaurantele, teatrele, cinematografele, cafenelele se înmulţesc într-o ambianţă ce justifică sintagma sub care este cunoscută această perioadă, les années folles. Scena artistică este dominată de diferitele avangarde care au în comun negarea formelor vechi, căutarea noutăţii, dar mai ales eliberarea de convenţii. Ele îşi adjudecă libertatea ca pe o valoare absolută şi fac din creativitate un principiu omniprezent. Literatura şi artele plastice sînt cele mai receptive la schimbări şi, în general, ele dau tonul, dar acum se produc modificări profunde şi pe teritoriul unor arte recunoscute pentru evoluţia lor lentă: muzica, dansul, baletul, opera. Igor Stravinsky, Arthur Honegger, Erik Satie, Darius Mil