Părintele Oprea Crăciun a plătit dragostea pentru credinţă cu opt ani de închisoare, în lagărele comuniste. Ultima sa mărturisire, ca un testament, s-a petrecut de faţă cu doi ostaşi ai lui Hristos. Subsemnatul şi Romeo Petraşciuc. Sunt sigur că cineva, acolo Sus, va citi aceste rânduri!La bună vedere Părinte, în Rai!

Dinspre Cinciş, aşezarea milenară de pe malul drept al Cernei mureşene, între Hunedoara şi Haţeg, s-a mutat la cele veşnice, cu ceva vreme în urmă (în 8 aprilie.), părintele Oprea Crăciun. Un om al lui Dumnezeu care, după ani de temniţă grea, în cele mai cumplite puşcării, s-a orânduit, la cei aproape 90 de ani ai săi, către Veşnicie.Este ultima mărturie a unui ostaş a lui Hristos.

Pentru încredinţările sale religioase, părintele Crăciun a plătit cu opt ani de închisoare, în lagărele comuniste de la Arad, Timişoara, Oradea, Aiud, Gherla, Jilava, Canal… Totodată, el este şi unul dintre puţinii supravieţuitori ai "Experimentului Piteşti“, unde şi-a petrecut aproape un an din viaţă. A acceptat să vorbească, înainte de a se stinge: "Sunt lucruri, multe dintre ele, care nu se spun, care ţin de o anumită intimitate cu Dumnezeu. Iar altele nu se spun din bun simţ, pentru că ar fi prea grele de dus de către cei de azi“. Până după evenimentele din '89, nici copiii săi nu au ştiut prin ce a trecut tatăl lor: "Am observat că numai dacă stătea cineva azi de vorbă cu mine în sat, mâine era anchetat. De aceea m-am ferit să vorbesc cu cineva altfel decât între patru ochi".

În 1947 se înscrie la Teologie, în Arad. Abia absolvise anul I că a fost arestat de Securitate în plină stradă. "Era în mai, 1948. M-a dat în primirea un profesor. Mai târziu a ajuns preot ortodox în Londra. Omul ăsta m-a scos la plimbare, să-mi dea ceva de lucru. A fost silit şi el să facă treaba asta. Am fost dus la Securitate şi acolo mă aşteptau vreo patru-cinci