Am afirmat ca nu avem un partid al clasei de mijloc pentru ca nu vad nici o miscare, nici un protest fata de ingradirile care o injosesc si o anihileaza cu consecventa, sau vreo doctrina care sa le exprime raspicat drepturile.

Nu s-a gasit un partid care sa protesteze fata de infamanta birocratie careia trebuie sa-i faca fata maruntul investitor privat sau fata de exterminatoarea fiscalitate aplicata lui. N-a aparut vreo initiativa politica menita sa asigure organizarea lor. Nu s-a vazut nici un gest ingrijorat al vreunui for politic constatand ca dispare aceasta clasa. Nu s-a auzit nici un apel de sustinere a ei prin vreo initiativa legislativa si nu exista nici un organism care sa arate transparent statisticile pierderilor din acest segment de populatie care, in alte tari, este sustinatorul principal al institutiilolr statului si promotorul societatii. Mai mult: Cei care i-au ingradit accesul la bunul comun de care beneficia alta data, cei care din retrocedarea proprietatii i-au dat numai terenul, nu si mijloacele de productie pe care i le-a luat colectiva sau cooperatia mestesugareasca, adica nu l-au repus si pe el la „in integrum” ca pe altii, ii impun si taxe atat de mari pentru mica intreprindere, incat omul se frige cel mai tare cu propria-i initiativa si cu propriul sau mestesug. Pana cand isi uita si mestesugul, invata sa nu mai aiba nici initiativa. Exact cum au facut candva cei cu colectivizarea, ca sa ajunga la proletariatul agricol care, iata-l si azi, cand si-a redobandit pamantul, cum nu-si mai poate redobandi pofta de a-l munci!... Iar la acest necaz national nu s-a gasit nici un partid care sa vrea sa reprezinte interesul catorva milioane de romani facand parte din asemenea familii de mici producatori, comercianti, investitori, intelectuali care nu asteapta salariu bugetar, inovatori si modele locale de perseverenta, si tot felul de gospoda