Dacă lumea e o scenă (aşa cum spunea Shakespeare), atunci Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu e un act. Deja al XIX-lea.
În fiecare an, la sfârşit de mai şi început de iunie, Sibiul devine scenă de spectacol. Un număr impresionant - peste 300 - de reprezentaţii de teatru, dans, pantomimă, circ, expoziţii de fotografie şi pictură, concerte şi lansări de carte sunt puse în scenă în aproximativ 66 de spații de joc (săli de teatru, biserici medievale, licee, hale dezafectate, cetăţi, străzi, pieţe, tramvaie). Anul acesta, toate au stat, metaforic vorbind, sub semnul crizei, întrucât tema Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) - creat după modelele festivalurilor internaţionale de la Edinburgh sau de la Avignon şi devenit cel mai important festival anual de artele spectacolului din România -, este „Crize. Cultura face diferenţa“. „Crize“ pentru că bugetul FITS 2012 a fost proiectat având la bază o contribuţie de 2,5 milioane de lei din partea Ministerului Culturii, şi „nu am primit decât 800.000 de lei, ceea ce a dus la anularea câtorva spectacole“, după cum explică actorul Constantin Chiriac, directorul Teatrului Radu Stanca din Sibiu (organizatorul FITS); festivalul contează doar în proporţie de 21% pe banii veniţi de la autorităţi. Iar „Cultura face diferenţa“, pentru că „în ultimii patru ani numărul spectatorilor a crescut cu peste 15% la toate spectacolele. Teatrul - cultura, în general -, a devenit refugiul din cotidian, dacă vreți“, continuă Chiriac.
Criticii de teatru recunosc că la Sibiu au văzut genuri de spectacol inexistente sau necunoscute în România. De exemplu, „aici am venit în contact cu fenomenul teatrului japonez“, mărturiseşte criticul Doina Papp. Apropo de „japonizarea“ de la Sibiu, un spectacol urmărit, în această ediţie, cu sufletul la gură a fost cel al artistului Makoto Inoue, un mim care-şi produce sin
