Gheorghe Ciuhandu i-a surprins pe timişoreni, dar şi pe mulţi români care îl cunosc pe preşedintele PNŢCD Timiş, când a anunţat, înainte de alegerile locale din acest an, că a decis să se retragă şi să nu mai candideze pentru a cincea oară la fotoliul de primar al Timişoarei. Potrivit exit-pollurilor de duminică seara, Adrian Orza, cu plasarea pe poziţia secundă în preferinţele alegătorilor, încheie 16 ani de guvernare ţărănistă la Timişoara.

Gheorghe Ciuhandu a fost ales în 1996, pentru prima dată, primar al Timişoarei. Ciuhandu avea atunci 47 de ani. În 2000 a fost reales, după ce i-au lipsit doar câteva voturi pentru a câştiga alegerile din primul tur de scrutin. Acest lucru s-a întâmplat însă în 2004, când două treimi dintre timişoreni i-au acordat votul lor. În 2008 a fost reales pentru a patra oară în funcţia de primar al municipiului Timişoara, din nou din primul tur de scrutin.

Cifrele de mai sus sugerează faptul că, dacă Ciuhandu ar fi rămas în cursă, încă ar fi putut fi considerat un contracandidat puternic pentru ceilalţi. Cu toate acestea, primarul de patru mandate al Timişoarei, precum şi echipa sa din primărie, a fost de multe ori contestată în ultimii ani de timişoreni dezamăgiţi. Motivul potrivit unor studii sociologice, din ultimul an, îl reprezintă dezvoltarea prea lentă a oraşului şi dezamăgirea timişorenilor de a nu mai fi "fruncea" ţării. Gheorghe Ciuhandu a declarat, la una dintre ultimele sale conferinţe de presă: "Nu voi muri de foame după alegerile din 10 iunie. Voi avea o pensie bună, de 2.578 de lei".

Dacă imaginea lui Gheorghe Ciuhandu, în mod concret, a fost mai mult sau mai puţin echilibrată, alţi funcţionari au adunat o serie de controverse.

Persoane din Primăria Timişoara au favorizat desfăşurarea unuia dintre cele mai celebre cazuri de mafie imobiliară. În centrul acesteia se află Ionelaş Cârpaci, care a vândut