Tânărul autor ştie că între realitate şi imaginea acesteia în presa vremii se aşază, nu de puţine ori, o discrepanţă ce poate atinge proporţiile unei prăpăstii.
Dacă ar fi să-i căutăm o familie, i-am găsi-o cărţii lui Robert Turcescu „Bucureştiul - chinurile şi facerea" ( apărută în aceste zile Maşina de scris, editură condusă de Domniţa Ştefănescu) pe cea mai mult decât cunoscută în lumea licenţelor, masteratelor şi doctoratelor inutile sub genericul: Presa vremii despre despre...
La Biblioteca Academiei, unde-mi fac veacul, văd zilnic, în drumul dinspre uşa mereu deschisă spre locul meu, nr. 85, devenit într-un fel loc de baştină, colecţii de ziare înălţîndu-se pe stative mai ceva ca parapapetele din faţa unui cuib de mitralieră. Din dosul edificiului de hârtie ridică privirile, când se simte trecerea cuiva, domni şi doamne, domnişori şi domnişoare, mărturisind, înainte de toate, deznădejdea de a fi înăuntru şi nu afară, în Parcul cu alei, bănci şi păsărele.
Sunt cei şi cele care studiază în vederea unei lucrări ziarele dintr-un an şi din mai mulţi, pentru a dibui ce scria presa despre.
Aţâţat de câte un subiect din istorie, am citit şi eu asemenea lucrări, beneficiare ale norocului de a-şi fi găsit un sponsor.
Osârdia documentării nu poate fi contestată.
E atât de pronunţată încât, la o adică, voind să scrii şi tu o carte asemănătoare, n-ai mai avea nevoie de accesul la publicaţiile respective.
Produsul ambiţiei lui X de a fi doctor ţi-ar ajunge.
Peste efortul de a citi, de a fişa şi deseori, de a face poze pe şest, întrucât xeroxul BAR nu primeşte formate mari, PIV, nu întâlneşti nimic notabil.
Explicaţia?
Autorii unor astfel de hărnicii sunt, de regulă, universitari, ceea ce, mai ales în domeniul umanist, nu înseamnă altceva decât autor de carte din cărţi, aşa cum ciulama înseamnă mâncare din ciupe
