Turmentaţi de fotbal, loviţi din toate direcţiile cu afişe electorale, bannere, pliante şi publicaţii de scandal apărute ca ciupercile după ploaie strict pentru alegeri, românii sunt chemaţi din nou să voteze. Cu zâmbete de plastic care privesc nonşalant gropile de lângă bordurile multietajate care protejează un gazon pârlit de gazele de eşapament, candidaţii te invită să-l votezi pe el nu pentru că este neapărat mai bun, ci pentru că adversarul său este mai slab, eufemistic vorbind.

Dezbaterile electorale au lipsit aproape cu desăvârşire în această campanie. Nici măcar autostrada lui Sorin Oprescu, rămasă suspendată de la alegerile trecute, nu a mai fost subiect de bârfă electorală. Cei securizaţi de cifrele din sondaje au preferat politica struţului, cei anonimi au plusat pe reţele de socializare, iar cei care au simţit că au şanse s-au năpustit să le numere amantele adversarilor. Pentru mulţi, meciul este jucat, doar scorul mai contează.

Adevărata luptă electorală s-a dat la lumina opacă a neoanelor stradale, între puştii cu găkleţi de aracet şi cei cu bidinele muiate în prenandez. Să nu-i uităm pe atleţii care au reuşit să fugă de colţii maidanezilor adevăraţi, nu cei din programele electorale, după ce au postat strategic pliante în scările de bloc sau pe parbriezele maşinilor. A fost un delir al materialelor electorale, paradoxal mai multe din partea Opoziţiei, dar nici o dezbatere adevărată despre urbanism, ruralism sau orice alte teme politice sau administrative. În aceste condiţii, îmi e greu să cred că vom avea, aşa cum a avut Putin în Cecenia, prezenţă de 107%. N-aş paria nici pe 50%.

PS: Mare păcat că s-a terminat campania electorală. Se schimbau băncile în parc, se uda gazonul chiar şi când nu ploua, mirosea a vopsea proaspătă, iar gropile aveau neşansa să devină mai puţine. Şi nici nu avem turul doi la alegerile locale din acest an. @