Nici dezamăgire. Nici supărare. Ci liniște. Ăsta e sentimentul cu care aștept finalul actualei campanii electorale. O campanie electorală pe care societatea civilă a început-o nepregătită. Efectele căderii Guvernului Boc, sub presiunea străzii, iar apoi a Guvernului Ungureanu, tot ca efect indirect al nemulțumirii publice (care a provocat hemoragia de cadre din PDL și, în cele din urmă, la pierderea majorității parlamentare) n-au avut timp să fie digerate îndeajuns. Obișnuită să protesteze ”împotriva a ceva”, societatea civilă nu avea când să se organize, să propună și acționeze coerent pentru ”a susține ceva”. Un început de dezbatere a început la București și Cluj, generată de candidaturile lui Nicușor Dan și Eckstein-Kovacs Peter. Obișnuită cu scenariile clasice, nici mass-media nu a avut experiența (și dorința) necesare pentru a genera și susține o adevărată dezbatere de proiecte și programe.

Dar bulgărele a pornit la vale. Cel puțin acesta e sentimentul personal. E puțin probabil ca efecte reale să se vadă la alegerile din toamnă. Dar, cu siguranță, următorii patru ani nu vor mai trece degeaba. E deja un timp suficient pentru analize, dezbateri și, în cele din urmă, găsirea unor linii de acțiune care să aibă efect și pe plan politic. Iar aceaste acțiuni nu se vor naște din dezamăgire, disperare (cum sugerează un coleg de platformă), ci dintr-o maturizare îndelung așteptată. Actualele alegeri electorale reprezintă un punct critic care trebuia trecut. Și care, consider, că a fost trecut. De acum înainte, nu poate fi decât mai bine. Prietenii știu .

Nici dezamăgire. Nici supărare. Ci liniște. Ăsta e sentimentul cu care aștept finalul actualei campanii electorale. O campanie electorală pe care societatea civilă a început-o nepregătită. Efectele căderii Guvernului Boc, sub presiunea străzii, iar apoi a Guvernului Ungureanu, tot ca efect indirect al nemu