Au trecut doar 24 de ore, nu trebuie să te grăbeşti. Dar în spatele ferestrei de livestreaming, puştiul care erai scrie cu creta, pe asfaltul unei copilării de lemn dulce: FOTBAL. Chiar aşa, cu litere mari.
Au trecut doar 24 de ore, nu trebuie să te grăbeşti. Dar tu ai făcut asta totdeauna. În primele zile cînd ai învăţat să baţi mingea deja te visai titular la “naţională”. După două priviri împărtăşite cu Ea, o visai cum îţi leagănă copiii, stăpînă pe borşuri şi prăjeli. Aşa că la o zi după start, Euro e o femeie neîmpărtăşită: jumătate în purpură rusă, un sfert în şorţ de Praga şi alt sfert într-un ropot entuziasmant şi incoerent, polonez şi grec.
Nouă nu ne-a fost dat s-o avem. Ca în mai toate poveştile stricate, am făcut ce-am făcut şi nu ne-am calificat. Cine pe cine merită? Cînd la nunta ei priveşti prin fereastra unui livestreaming, nu mai contează. Ea a pornit dintr-o umbră dulce şi nedreaptă, cu plete de logodnică blondă şi kieveană şi semeţie polonă. Şi încîntă!
Reţeta existenţei ei, dureros de apropiate, e pînă acum un vulcan de greşeli şi o noapte de lumină: cea mai seacă din grupe clocoteşte spumos, se joacă rapid, se zburdă pe contre. Grecii sînt bătrîni, încrîncenaţi şi speculativi, polonezii par euforici, imberbi şi fantezişti. Ruşii calcă apăsat şi strălucesc în diagonale line, aidoma unui tanc pe care pictori cubişti redau Moscova în zori.
Da, vor urma Spania, Italia, Germania şi istoricul Anglia-Franţa. Dar femeia asta, Euronegăsita “tricolorilor”, are deja amestecul necesar de vină şi curăţenie. Poate nu e pregătită încă să-i oferim inelul, dar e mai mult decît am sperat, să fim drepţi, şi destul cît să ne şteargă, în plină arşiţă, cicatricea ploilor de noroi patronate de FRF şi LPF. Chiar, acestea două, nu vi se par că sună mai repede a nume de boală, condensată în stricteţea consoanelor?
Euronegăsita e haotică: un a
