Pădureni. Un sat aflat la nici 50 de kilometri de Sibiu, dar foarte departe de ceea ce înseamnă civilizația specifică secolului XXI. Aici vuietul campaniei electorale sau al alegerilor nu a ajuns, iar locul e cuprins de linişte. E şi normal, doar doi locuitori mai au domiciliul în satul aproape uitat de lume. Pădureni. Un sat aflat la nici 50 de kilometri de Sibiu, dar foarte departe de ceea ce înseamnă civilizația specifică secolului XXI. Aici vuietul campaniei electorale sau al alegerilor nu a ajuns, iar locul e cuprins de linişte. E şi normal, doar doi locuitori mai au domiciliul în satul aproape uitat de lume.

Drumul e greu şi la peste 30 de grade pare ca o Golgotă. Fără să ne lăsăm furaţi de peisajul extraordinar al zonei, urcăm cu îndărjire drumul denivelat, din pământ gol, până ajungem la casa cu rufe întinse la soare, care ne face semn că-i locuită. Nimeni nu ştia că venim şi nimeni nu s-a pregătit pentru sosirea noastră, dar asta nu i-a băgat în sperieţi pe cei doi oameni. Rodica Rotar (îi voi spune tanti Rodica) ne-a întâmpinat la poartă ca să ne povestească degajată cum stă treaba cu alegerile de prin partea locului. ”Câţi oameni sunt aici, la dumneavoastră?” (întreb). ”Păi noi, să zicem, că numa noi stăm iarnă, vară. Mai sunt şi alţii care vin numai vara. Io şi soţu stăm aici”. Până de curând trei oameni trăiau la Pădureni. Ei doi şi tatăl Rodicăi, care s-a prăpădit în primăvară.

”Da....cu ce mergeţi la vot?”, întreb curioasă, cu gândul la ziua alegerilor în care ne aflăm, şi pentru că nu văd nicio maşină 4X4 prin preajmă. ”Cu căruţa mergem la vot. Înhămăm caii şi ne ducem”, ne spune femeia.

Faţa ei radiază de bucurie când ne spune că deşi n-are curent şi drumul e rău tare, îi place mult aici. ”Eu am stat 36 de ani în Sibiu şi m-am întors la ţară. Avem o casă în sat, la Slimnic, dar nu ne place”. ”Dar de votat, ştiţi cu cine votaţi?”, între