(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 72, mai 2012) "PICTOPOEZIA NU E PICTURĂ

PICTOPOEZIA NU E POEZIE

PICTOPOEZIA E PICTOPOEZIE"

Victor Brauner & Ilarie Voronca (1924)

Transmisiuni în direct

Aşa cum televiziunile româneşti se bat în căutarea talentelor, mai mult sau mai puţin muzicale, în emisiuni adaptate spaţiului românesc, în două părţi cît se poate de opuse ale lumii, ultimii ani au fost martori ai unor evenimente consacrate poeziei, în acelaşi spaţiu al televiziunii. Între 2002 şi 2007, postul HBO a transmis nu mai puţin de şase sezoane (fiecare conţinînd între patru şi zece episoade) din Def Poetry Jam, o emisiune dedicată aşa-numitei poezii spoken word. Anul trecut, în Arabia Saudită formatul de emisiune-concurs, pe care îl cunosc şi românii, a fost adaptat pentru poezie, cîştigînd audienţe record pentru o competiţie din care primii trei poeţi clasaţi au cîştigat între 1.000.000 şi 600.000 de dolari. Sigur că tradiţia recitării şi cîntării poeziei şi-a spus cuvîntul, nu mai puţin de 12 milioane de telespectatori urmărind transmisiunea de la Abu Dhabi. Probabil că tot tradiţia şi-a spus cuvîntul şi atunci cînd singura femeie finalistă în sala de 2000 de locuri a primit ameninţări cu moarteai. Sigur că istoria recentă românească are şi ea un exemplu: emisiunea Turnirul poeţilor. Din păcate, nici măcar eu, ca participant la prima ediţie, nu îmi pot aminti cine a cîştigat, şi nici un fel de arhivă nu mă ajută.

Unul dintre cele mai persistente obiceiuri ale istoriei literare ţine de reducerea unor practici literare vii la concepte mai mult sau mai puţin forţate. Ceea ce înţelegem astăzi prin romantism, cu toate prejudecăţile noastre privind formele literare, este cît se poate de departe de fuziunea genurilor şi de implicaţiile sociale pe care le vizau autorii integraţi scolastic în sertarele manualelor. În acelaşi fel funcţion