Este Sorin Oprescu adevăratul câştigător al alegerilor din 10 iunie? Oficial, fără nicio îndoială. Cu toate acestea, acest scurt text se inscrie în seria celor care văd candidatura lui Nicuşor Dan ca fiind adevăratul eveniment semnificativ pentru acest scrutin. Caracterizat adesea ca o persoană fără carismă, plicticoasă sau ca un candidat cu proiecte la fel de nerealiste ca cele propuse de mai toată lumea, Nicuşor Dan a mobilizat în campanie şi a reuşit să aducă la vot acel segment al electoratului care este cel mai greu de convins în astfel de competiţii electorale. Candidatura sa a dat naştere mult mai multor dezbateri pe principalele platforme de discuţii online decât toate celelalte candidaturi din Bucureşti la un loc.

Termenul de ‘fenomen social’ folosit în titlul articolului doreşte să mute accentul de pe mesajele şi proiectele prezentate de Nicuşor Dan spre ceea ce este în spatele succesului său. Într-o Românie în care marea parte a societăţii civile afişează un comportament antreprenorial la fel de dezvoltat ca cel al firmelor private, a obţine spijinul gratuit al multor dintre aceste organizaţii este in sine o realizare. Cu atat mai mult cu cât nimeni nu putea să creadă cu adevărat că în acest moment Bucureştiul ar putea alege acest tip de primar. Modul în care candidatura sa fost primită de către acel segment al electoratului etichetat de mulţi drept “clasă de mijloc” este doar un episod într-o serie mai largă de fenomene care au putut fi observate în ultima perioadă. Astfel, mişcările legate de Roşia Montană sau exploatarea gazelor de şist, fenomenul anti-ACTA, parţial Piaţa Universităţii de la inceputul lui 2012 şi presiunea publică exercitată asupra numirilor de la ministerul educaţiei* sunt doar câteva dintre semnele vizibile ale faptului că există lupte care merită a fi purtate chiar dacă raportul forţelor este evident în favoarea adversarulu