- Social - nr. 111 / 11 Iunie, 2012 Stipulatiile flagrante ale tratatelor de pace de dupa Primul Razboi. Iata cateva dintre hotararile flagrante ale Conferintelor de Pace din 1919-1920: 1) O decizie plina de consecinte este aceea a abandonarii a 3,3 milioane de germani in noul stat cehoslovac, alaturi de 3 milioane de slovaci si 6,68 milioane de cehi (cf. recensamantului cehoslovac din 1930); germanii fiind situati, indeobste, la granitele Germaniei si Austriei. Problema sudetilor era o problema reala si doar formal dificila, intrucat germanii sudeti au apartinut istoric marcii Boemiei si Moraviei, ulterior inglobate in posesiunile habsburgice. Nedreptatea Kakaniei, care siluia zeci de popoare, inclusiv pe cehi, n-a fost rezolvata, ci doar translatata. 2) Svabii dunareni n-au avut o soarta mai buna decat sudetii, pe de o parte erau maghiarizati, pe de alta parte, Austria si Germania nu erau, in 1919, in situatia de a-i apara. In ipoteza ca ar fi fost in stare - nu e sigur ca ar fi facut-o, dupa cum a dovedit istoria din 1867 pana astazi. Svabii din Suabia turceasca ar fi avut, azi, un stat de talia Sloveniei, ca populatie si suprafata! Daca un popor inferior numeric si structurat pe sentimentul urii a reusit sa asimileze majoritati superioare cultural in mijlocul carora traia, atunci de ce nu s-ar pune problema dezasimilarilor maghiarizatilor in bazinul Dunarii? 3) Romanii din Valea Timocului au fost si ei uitati, nu numai de decidenti, prin nestiinta, ci si de negociatorii romani, "uitati” intentionat cu gandul la integritatea Banatului. Penibila si lipsita de morala judecata! Nu numai ca n-au obtinut Banatul intreg, el fiind, la ora Conferintei, ocupat de trupele sarbe, ci a pierdut doua plase cu majoritati romano-germane covarsitoare: Varset si Biserica Alba. Au mai fost complet uitati aromanii, e drept foarte raspanditi. Din surse ale organizatiilor vlahilor