La alegerile locale, cu autobuzul nu prea poți obține mare brânză. Mai ales într-un oraș care are camere de luat vederi tot la zece metri. ”Cinstitul” cu mici și bere ori pachetele cu făină, zahăr și ulei îți pot aduce câteva sute de voturi, dar nu ai nicio siguranță că te poți baza pe ele. Și nici cumpăratul de voturi (datorită riscurilor) nu-ți poate crea o diferență decisivă. Și atunci, care e soluția? Ei bine, sondajele de opinie. Mult mai parșiv și mult mai eficient, aceste sondaje de opinie pot ”muta” mii de voturi de la un candidat la altul ori pot lăsa mii de nehotărâți acasă.

Să luăm un caz. Clujul. Și titlurile din mass-media. ”Surpriză!” a fost cuvântul cel mai des întâlnit, pentru a califica rezultatele sondajelor de opinie din ultimele zile de dinaintea alegerilor și a rezultatelor de la exit-poll-uri în care Marius Nicoară era credit cu mai multe procente decât Emil Boc. De ce ”surpriză”? Pentru că la începutul campaniei electorale, efectuate înainte chiar de a cunoaște toți candidații înscriși în cursă, îl creditau pe Emil Boc cu multe procente peste Marius Nicoară. Așadar ”surpriza” sondajelor și exit-poll-urilor se raporta tot la niște sondaje (o ficțiune), nu la o realitate.

Dimineața, când după numărarea a 70% din voturi, Emil Boc a trecut în fața lui Nicoară, aceeași mass-media a exclamat: ”Bombă!”. Păi de ce ”bombă”? În raport cu ce? Păi, în raport cu ”surpriza” oferită de exit-poll-uri. Adică în raport cu o ficțiune care, la rândul ei, se baza pe o altă ficțiune.

Cum au influențat aceste ficțiuni rezultatul final? Să ne întoarcem la primele sondaje. Cele care îl creditau pe Emil Boc cu aproape 50% din opțiunile clujenilor, urmat de Marius Nicoară la aproximativ 10 procente în urmă, restul candidaților având de la 2% (Eckstein-Kovacs Peter) în jos. Realitatea acestor sondaje (concordanța lor cu intențiile de vot ale clujenilor