Proximitatea, pregătirea profesională a cadrelor didactice, condiţiile de igienă şi activităţile extraşcolare rămân cele mai importante criterii de selecţie pe care se bazează părinţii atunci când aleg o grădiniţă la care să-şi înscrie copiii.

În grădiniţele de stat şi private învaţă anual peste 670.000 de copii, iar numărul celor înscrişi a crescut tot mai mult în ultimul dece­niu, pe când capacitatea instituţiilor de învă­ţământ preşcolar de stat a rămas în multe localităţi aceeaşi.

În ultimii ani, sistemul de învăţământ privat a câştigat teren în defavoarea celui de stat, mai ales în sistemul preşcolar. Fie că sunt atraşi de media de vârstă mai redusă a profesorilor, de numărul mare al ac­tivităţilor extraşcolare sau de atenţia sporită acor­da­tă îngrijirii spaţiului în care copiii îşi desfăsoară acti­vitatea, grădiniţele private sunt văzute de mulţi ca fiind superioare celor de stat, în care clasele sunt supra­dimensionate, profesorii sunt demotivaţi, iar aspectul unităţilor este învechit.

"Iniţial, am încercat să o duc pe Sofia la o gră­di­niţă de stat, dar m-am lovit de clase cu foarte mulţi copii, în care locurile sunt limitate, dar şi de personal re­dus şi îmbătrânit. În cazul în care ai noroc să găseşti un loc într-o astfel de grădiniţă, de cele mai multe ori ta­câmurile şi vesela sunt vechi, jucăriile la fel, iar igie­na lasă de dorit", spune Ionuţ Ruse, părintele unui copil de aproape 3 ani, care este proprietarul unui res­taurant din Bragadiru. El şi-a înscris copilul la o grădiniţă privată, unde plăteşte 250 de euro pe lună.

Atenţia cu care părinţii iau una dintre cele mai im­por­tante decizii cu privire la viitorul copiilor lor este se­sizată şi de către directorii de grădiniţe private. Aceştia spun că acreditarea, numărul maxim de copii dintr-o clasă sau calitatea preparării meselor sunt prin­tre criteriile principale pe c